Olaf Tempelman, fostul corespondent al ziarului
olandez Volkskrant la Bucureşti, vorbitor
de română, autorul cărții „Primăvara românească/ Roemeense lente”, „remarcă la
Adina Pintilie un concept-cheie: altfel decît norma.
După căderea unei dictaturi, ideile cu care au
fost îndoctrinați locuitorii acelei țări sînt puse sub semnul întrebării.
Pentru România de după 1989 a fost inventată expresia «țară în terapie». [...]
Filmul Adinei Pintilie (Nu mă antinge-mă) poate fi considerat cinema-în-terapie
sau cinema-ca-terapie.”
