Credința legionară

 

Este legionar oricine împărtășește credința legionară, justificată și încurajată în BOR nu doar prin cultul sfinților închisorilor [1], ci și prin canonizarea recentă a unor credincioși ortodocși care nu s-au lepădat public de apropierea lor de legionarism. Pretenția susținută de filolegionari cum că legionarismul nu mai există pentru că a fost desființat în 1941 este la fel de validă cum ar fi pretenția potrivit căreia creștinismul a dispărut odată cu moartea lui Hristos pe cruce.

Credința legionară este întemeiată pe sfințenia neamului românesc demonstrată în mod pozitiv prin suferință și spirit de jertfă și în mod negativ prin adversitatea străinilor față de neamul românesc. Potrivit credinței legionare, Mișcarea Legionară (ML) a demonstrat sfințenia neamului prin jertfa membrilor ei; în cultul legionar, ML este descrisă în mod explicit ca manifestarea cea mai autentică și mai nobilă a creștinismului. Această credință legionară se regăsește explicit în discursul lui Călin Georgescu (https://www.activenews.ro/stiri/Acuzele-Parchetului-la-adresa-lui-Calin-Georgescu-privind-apologia-Miscarii-Legionare-dezbatute-la-Culisele-Statului-Paralel-Horatiu-Potra-a-intrat-in-direct-prin-telefon-VIDEO-DOCUMENT-sifonat-de-la-Parchetul-General-195521), însă nu el a întemeiat-o, ci a găsit-o în mediul ortodox unde a fost întreținută de duhovnici și „mărturisitori” ortodocși care au deformat credința ortodoxă prin integrarea ei în credința legionară. La acuzațiile de legionarism, Călin Georgescu ar trebui să răspundă simplu: „Dacă a fi ortodox înseamnă a fi legionar, admit că sunt legionar. În definitiv, de anul acesta filolegionarii se află în calendarul ortodox.”

Cu toate acestea, deși filolegionarii de astăzi împărtășesc această credință legionară, ei pretind că nu pot fi identificați ca legionari deoarece ML a fost desființată. Întrucît această poziție echivalează cu o lepădare de propria lor credință, filolegionarii încearcă să-și atenueze ipocrizia printr-un sofism mai moderat, deducînd caracterul benign al legionarismul din faptul că ML nu a fost condamnată în cadrul Proceselor de la Nürnberg. De fapt, neolegionarii de astăzi ar trebui să invoce doar reabilitarea Mișcării Legionare prin includerea fără explicații teologice pertinente a unor simpatizanți ai ML și a unor legionari în lotul de sfinți ai neamului (https://romania.europalibera.org/a/bor-a-canonizat-16-clerici-printre-care-trei-legionari/33302756.html).

Există Catedrala Neamului, Sfinții Neamului și Credința Neamului în El însuși. BOR ar trebui să restituie Bisericii Universale palmaresul și numele. Însă de vreme ce BOR practică o altă credință decît cea ortodoxă, înseamnă că este practic o altă biserică. În mod normal, statul nu are obligația de a susține o pseudo-biserică decît în măsura în care îi servește intereselor. 

 

NOTĂ:

[1] https://www.activenews.ro/cultura-biserica-ortodoxa/Eveniment-la-Libraria-Sophia-Bucuresti-lansarea-numarului-din-februarie-al-revistei-Familia-Ortodoxa-dedicat-Sfantului-inchisorilor-Valeriu-Gafencu-187664;

https://www.librariasophia.ro/biografii-marturii/valeriu-gafencu-si-ioan-ianolide-despre-duhul-sfintilor-inchisorilor-10763.html;

https://www.librariasophia.ro/carti-de-rugaciuni-acatiste-paraclise/acatistul-noului-mucenic-valeriu-gafencu-sfantul-inchisorilor-14781.html?v=14749.

Cît de responsabilă este actuala coaliție politică?

 

Fără campania liberală în favoarea lui Călin Georgescu (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2025/02/alegeri-modificate-genetic.html), alegerile s-a fi încheiat conform programului, încă din decembrie anul trecut, cu Ciolacu președinte iar Bolojan prim-ministru. În efortul disperat de a-și ascunde păcatul originar, PSD și PNL au dat vina pe Georgescu, pe ruși și pe electoratul analfabet. Ideea lor a fost de fiecare dată, în fiecare nou stadiu al degenerării lucrurilor, la fel de proastă precum încercarea lui Adam de a da vina succesiv pe Eva, pe șarpe și pe Dumnezeu. Din noiembrie 2024, coaliția pro-europeană a devenit tot mai incoerentă, mai nesigură și, în mod necesar, mai brutală, încercînd să corecteze o minciună prin alta, o greșeală prin alta. Lucrurile nu pot merge însă așa prea mult. Cum îmi spunea instructorul meu auto cu douăzeci și cinci de ani în urmă, „o greșeală atrage după sine o altă greșeală!”

Cu toate declarațiile și afilierile lui discutabile (cultul legionar întreținut în BOR sub forma evlaviei față de „sfinții închisorilor”  nu a fost niciodată abordat direct de instituțiile statului), nu cred că Georgescu ar fi fost arestat dacă

1. nu și-ar fi anunțat candidatura la noul tur de scrutin din luna mai;

2. sondajul publicat zilele trecute nu l-ar fi indicat drept favorit;

3. dacă societatea civilă nu ar fi cerut acest lucru;

4. și, mai ales, dacă Bruxellesul nu ar fi aprobat această acțiune (nu m-ar mira să aflăm că de fapt arestarea sau, mă rog, neutralizarea cum se spune acum, a fost cerută de Bruxelles).

Chiar și așa, gestul demonstrează un nivel grav de imaturitate politică: prin arestarea lui Georgescu, actuala putere și-a asumat pe plan intern o agravare a tensiunii sociale, deja apropiată de punctul de fierbere, iar pe plan extern o înghețare a relațiilor cu administrația Trump, în condițiile în care acestea erau deja deteriorate. Este greu să nu vedem anumite similitudini între implicarea occidentală în conflictul ruso-ucrainean (prin asigurări de susținere totală și necondiționată pînă la capăt și prin împiedicarea negocierilor de pace) și felul în care România este folosită acum de UE pentru a-i da o lecție Washingtonului.

Să spunem că pe plan intern lucrurile se rezolvă prin forță, după cum ne-au pregătit deja semnalele de alarmare a populației emise astăzi în București. Dar cum va fi rezolvată criza româno-americană? Noi nu știm, dar cu siguranță știe Bruxellesul. Indiscutabil, Uniunea Europeană ne va susține total și necondiționat. Cum ar spune un comisar european: au făcut-o și în Ucraina.     

 

Gîndul de zi (228)

 

Convingerea potrivit căreia creștinul ar trebui să facă un efort pentru a răspunde răului cu bine nu este creștină. Dacă am fi creștini, am avea nevoie de efort doar pentru a-i răspunde răului cu rău. În această încercare, un creștin obișnuit ar trebui să eșueze. Un creștin mai serios nici măcar nu s-ar gîndi să încerce.