De cel puțin zece ani și în special în ultimii patru suntem asigurați în primul rînd că orice rău care ni se întîmplă, ni s-a întîmplat ori ni s-ar putea întîmpla este doar din cauza rușilor și, în al doilea rînd, că indiferent de gravitatea răului, suntem în siguranță. Garanția de siguranță ne este oferită exact de autoritățile care nu au putut împiedica detonarea alegerilor prezidențiale din 2024 și apariția și explozia dronelor de la Galați și Constanța din prezent (merită semnalată asemănarea la nivel de mod de operare dintre cazul Călin Georgescu și drona din Portul Constanța în privința felului în care controlul asupra dronei Georgescu a fost pierdut în cursul primului tur, precum și în legătură cu detonarea surprinzătoare a lui Georgescu în urma unei avertizări tardive emisă de operatorii lui).
Acum, poate că autoritățile statului vor să ne spună de fapt că suntem în siguranță doar în ce-i privește pe ruși (de la care vine oricum tot răul), nu și în privința pericolelor, poate mai mari, care le pot fi atribuite, indiferent de originea lor. Mai precis, în timp ce Rusia nu are nici un interes să escaladeze războiul prin extinderea lui, este foarte plauzibil ca această extindere să fie în schimb singura carte de care a dispus Ucraina chiar de la început. Pe cont propriu, Ucraina ar fi capitulat de mult, dar într-o alianță occidentală realizată concret pe cîmpul de luptă, Ucraina și-ar limita sigur pierderile și, cine știe, ar putea chiar să învingă. Totuși, în condițiile în care, spre deosebire de polonezi, românii preferă să le facă rușilor urări de sănătate de la distanță, nu între patru ochi, reprezentanții statului român nu pot decît să spere că ucrainenii vor fi destul de rezonabili pentru a se mulțumi cu cît au primit pînă acum în plan economic și militar de la noi și că vor reuși să scoată de la UE ceea ce au pierdut de la americani și altfel decît prin amenințarea cu escaladarea prin operațiuni de tip false flag față de care nimeni nu poate fi în siguranță – mai ales că vin direct de la ruși.
