luni, 20 decembrie 2021

Viața este pentru om; dar oare omul este pentru viață?

 

Prin amabilitatea unei persoane atentă la răspîndirea noii credințe în Știință, am aflat că duminica trecută, în trei locașuri de cult din Oradea care aparțin unor confesiuni diferite, credincioșii i-au putut asculta pe medici vorbind despre „suferințele pe care le-au văzut în cei aproape doi ani de pandemie, dar și despre importanța evitării lor prin vaccinare” (https://www.ebihoreanul.ro/stiri/medici-in-biserici-doctori-implicati-in-tratarea-bolnavilor-covid-au-vorbit-in-trei-biserici-despre-suferinte-si-evitarea-lor-prin-vaccinare-168149.html)

Să reținem acest eveniment fără precedent, pentru că el este sugestiv pentru comportamentul noii religii. Cu societatea seculară cucerită în mare parte, noua religie a nemuririi este nevoită să se confrunte cu vechea religie creștină a Învierii (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/12/inviere-sau-nemurire-parintele.html). Cu medicii predicînd noua veste bună în bisericile unui creștinism descumpănit, și cu preoți ortodocși care simt nevoia să se închine înaintea unui medic (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/11/viziunea-ortodoxa.html), doar o criză neprevăzută apărută spre sfîrșitul sezonului al doilea al serialului cu cea mai mare audiență din istorie, „Covid-19: Ocazia providențială” le-ar putea reda curajul și poate chiar și conștiința liderilor ortodocși. Altfel, vom vedea în continuare îndemnuri la „rugăciunea stăruitoare” întrerupte de insesizabile aluzii piezișe în direcția exceselor științei și a propunerilor de rezolvare a „problemelor vieții prin soluții exclusiv lumești” (https://doxologia.ro/ips-teofan-mitropolitul-moldovei-bucovinei-sa-avem-nadejde-scrisoare-pastorala-2021)

Proiectul „Trup și suflet pentru viață” inițiat la Timișoara și preluat acum și la Oradea, este diferit, dacă nu chiar opus proiectului creștin al „Trupului și Sîngelui lui Hristos.” Toți oamenii primesc viața de la Dumnezeu, dar numai creștinii primesc viața lui Hristos. Contrar ideii sugerată de numele asociației, trupul nu este al științei, iar sufletul al religiei. Trupul și sufletul sunt ai omului, știința este a omului, dar omul este al lui Dumnezeu cu tot cu trupul și cu sufletul lui. Credinciosul este trup și suflet pentru viața în Hristos, nu pentru viața aceasta. Viața aceasta rămîne un dar pentru om, dar scopul acestui dar este, ca de obicei, ca omul să ajungă la Dăruitor. Viața este pentru om, dar omul nu este pentru viață – omul este pentru Cel Viu. Omul care este pentru viață, pentru viața lui, pentru prelungirea și salvarea ei indefinită cu orice preț, acesta nu este pentru viață. Este pentru moarte.

Cred că, dacă ar vrea să fie credibili, medicii și-ar arăta mai bine dragostea lor pentru viață nu atît prin promovarea vaccinului, cît prin recunoașterea valorii vieții copiilor nenăscuți. Nu este curios că același stat care le garantează cetățenilor dreptul de a-și ucide prin avort toții copiii nenăscuți pe care i-ar putea avea împreună cu partenerii/soții lor, îmi vorbește despre vaccinul care salvează vieți neamenințate în mod direct de nimic?

Nu știm și nu vom ști niciodată cîte victime au făcut efectiv virusul SARS-CoV-2 în România. Știm însă destul de precis cîte victime a făcut practica generalizată a avortului din 1990 pînă astăzi: peste opt milioane de copii au fost uciși prin avort din 1990 pînă în 2019 (https://asociatiaprovita.ro/wp-content/uploads/2021/03/statistici.avort_.ro_.pdf)

Dacă suntem „trup și suflet pentru viață” am putea face mai mult decît să le împărtășim „credincioșilor informații privind riscurile infectării cu Covid și beneficiile vaccinării.” Am putea vorbi nu despre riscurile infectării, ci despre situația reală în care oamenii sunt lăsați să moară prin refuzarea accesului la antivirale precum arbidol sau ivermectină; am putea să vorbim oamenilor despre situația reală a uciderii copiilor prin avort; am putea vorbi despre situația reală în care oamenii sunt constrînși să aleagă între a muri de foame și a se injecta cu terapii genice denumite vaccin, care deocamdată se pare că ne protejează mai degrabă de frica de boala decît de boala însăși. Iar, după cum decurg lucrurile, se pare că pînă și protecția față de frică se reduce cu fiecare țară vaccinată în totalitate și îmbolnăvită în totalitate.