Bănuiesc că pînă prin 2010 trebuia să fi trecut pe la vreunul dintre serviciile de informații pentru a putea deveni parlamentar. De ce? Pentru că pînă atunci un parlamentar român chiar avea un rol în conducerea statului, iar sistemul nu-și putea permite greșeli în guvernare. Prin urmare, oamenii politici trebuiau evaluați și confirmați în prealabil de serviciile de siguranță a statului. Dar începînd cu aderarea la UE, statul român a ajuns să fie condus tot mai mult din afara lui. Acest fapt face să fie tot mai simplu să ajungi parlamentar și tot mai complicat să ajungi să guvernezi. Sigur, examenul pentru intrarea în parlament presupune o competiție dură, în care ești nevoit să-ți folosești instinctul de prădător și în același timp să cîștigi încrederea vînatului. Chiar dacă simplul fapt că te afli pe listele unui partid important demonstrează deja că îți meriți locul în haită, tot trebuie să fii capabil să completezi testul grilă corespunzător rolului pe care ți-l asumi, de la rolul suveranist la cel pro-occidental. Însă competența și integritatea nu joacă nici un rol în succesul actualilor politicieni români. România ajungea în acest punct oricum, chiar dacă ar fi avut o oferta politică decentă. De fapt, oferta politică a degenerat în mare măsură din cauza convingerii clasei de mijloc și a segmentului intelectual (zone sociale care nu se suprapun decît parțial) că un candidat liberal este întotdeauna de preferat unuia pesedist oricît de limitat și de corupt ar fi liberalul față de adversarul său.
Odată ajuns în parlament, se poate merge mai departe în ierarhia sistemului ori se poate rămîne la acest nivel, ca personal de întreținere a sistemului. Important este că odată cu intrarea în parlament ai trecut de testul eliminator.
