„Mulțumim că ne înhorim cu toții, în această horă a Unirii, a acestei Chemări minunate! Nu uitați: toată această Mișcare este a noastră, a Poporului. Nu este despre un om, este despre România și destinul ei”.
Cristela Georgescu (https://www.facebook.com/100002291005314/videos/610274495002409/?__so__=permalink)
Dacă yoga și ezoterismul New Age sunt creștine, atunci și credința lui Călin Georgescu este creștină. Dacă misticismul Mișcării Legionare este creștin și ortodox, atunci și misticismul lui Călin Georgescu este creștin și ortodox.
Dar în acest text nu
caut să pun în discuție nici credința, nici onestitatea lui Călin Georgescu. Despre măsura în care el
crede sincer în lucrurile pe care le spune sau despre ușurința cu care se folosește de
confuzia din mințile oamenilor educați sau needucați am vorbit deja. Mi se pare
însă poate chiar mai importantă credința și onestitatea susținătorilor lui Călin Georgescu, care reușesc performanța de a
susține în același timp că sigur este creștin și că nu contează dacă este creștin, că
sigur nu este filolegionar și că nu contează că este sau nu filolegionar. Pentru că
fără creștinismul deviant și fără lipsa de onestitate a acestor oameni, Călin Georgescu nu ar fi devenit
niciodată „fenomenul Georgescu”.
Aceleași
argumente folosite pentru a justifica creștinismul ortodox al Mișcării
Legionare și aceeași hotărîre de a deforma adevărul sunt vizibile în efortul
actual al susținătorilor lui Georgescu de a-i justifica ortodoxia credinței sau
de a-i căuta circumstanțe atenuante pentru afirmațiile brutal anticreștine. Aceasta
explică și de ce printre susținătorii actuali ai lui Georgescu se numără exact
zona filolegionară care a reacționat violent în urmă cu 15 ani, cînd am
intervenit alături de Alexandru Racu și Mircea Platon pentru a preciza
diferența fundamentală dintre creștinism și mistica legionară a neamului. După
cum am văzut recent însă, victoria a înclinat de partea celor care au apărat
caracterul creștin ortodox al legionarismului, fiind confirmați de ierarhia
ortodoxă prin canonizările sfinților închisorilor din acest an, eveniment care
va culmina în curînd prin victoria lui Georgescu în turul doi al prezidențialelor, pe care doar o intervenție extremă, care poate fi la fel de bine divină sau demonică, o mai poate împiedica. (Spun demonică nu pentru că satana s-ar teme de Georgescu, ci pentru că prin eliminarea lui Georgescu răul ar putea cîștiga mai mult decît prin victoria lui Lasconi, sporind astfel confuzia, și-așa terminală, din mintea ortodocșilor români).
Culmea ironiei este că tocmai cei care se definesc prin cinste, integritate, verticalitate și curaj sunt mai duplicitari chiar și decît adversarii lor, care declară deschis ce urmăresc. Progresiștii au cel puțin bunul simț să admită că o votează pe Lasconi pentru mai multă Diversitate, Echitate și Incluziune, pentru biruința seculară și occidentală. Spre deosebire de susținătorii lui Georgescu, care pretind:
1. că nu este adevărat că Georgescu ar fi filolegionar, deși îl votează tocmai pentru că le confirmă sau cel puțin li se pare că le confirmă așteptările legionare;
2. că nu este adevărat că este păgîn, deși îl votează tocmai pentru că este păgîn. Dacă ar fi fost ortodox, Georgescu nu ar fi avut nicio șansă, susținătorii lui percepîndu-l ca pe un ciudat, un extremist, un sectant. Un păgîn.
3. că nu este adevărat că-l votează pentru Marea Biruință Legionară, deși au pus deja șampania la rece, și-au călcat uniformele și și-au verificat încă o dată armele.
