Naționaliștii vorbesc despre anularea democrației în condițiile în care ei descriu cele două milioane de voturi pentru Georgescu drept „voturile românilor”, „voința poporului”, „alegerea românilor” etc. Această interpretare abuzivă este posibilă doar în cadrul sectelor, al grupurilor separate de restul societății și în special de realitate. Cînd un grup pretinde că el este sau reprezintă poporul, acel grup are o viziune absolută, deci antidemocrată. Democrația operează cu absolutul într-un mod care îl temperează, împiedicînd tendința absolutului meu de a fi mai absolut decît absolutul tău. Chiar dacă omul occidental se închină la democrație, democrația nu este o religie. Democrația îmi admite dreptul meu absolut de a avea o opinie în timp ce-mi refuză dreptul de a avea dreptate în mod absolut. Acesta este doar unul dintre lucrurile fundamentale pe care Georgescu nu le-a înțeles, viziunea lui naționalist-panteistă deformîndu-i atît înțelegerea teologică, cît și cea politică, determinîndu-l astfel să absolutizeze totul (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/12/calin-georgescu-si-democratia-de-rit.html).
Este ansolut nedemocratic să susții că un om sau un grup de oameni reprezintă poporul român în sensul în care acel om sau grup sunt poporul român. Doar o gîndire totalitară sau absolutistă poate declara că „statul sunt eu!” sau că „poporul sunt eu!”. Or, Georgescu a fost votat de o mare parte dintre alegători tocmai în virtutea unor afirmații de acest tip (pe care le-am discutat la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/12/totalitarismul-deghizat-in-integralism.html). Mai mult, susținătorii lui Georgescu și-au permis să-i amenințe cu iadul pe cei care nu-l vor vota, abuzînd astfel de credința creștină și luînd numele lui Dumnezeu în deșert (pentru că asta înseamnă că i-au luat locul lui Dumnezeu, doar Dumnezeu avînd dreptul de a judeca locul și starea de veci ale fiecăruia dintre noi). Dar logica lor este pe cît de sofistă (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/12/despre-logica-sofista-nationalistilor.html), pe atît de consecventă: așa cum ei sunt neamul românesc, tot așa ei sunt Dumnezeu. Pentru că în logica naționalismului mistic, neamul este Dumnezeu sau este cel puțin divin.
Puterea pro-occidentală din România a demonstrat cît este de antidemocratică la rîndul ei, anulînd alegerile cu intenția evidentă de a elimina un candidat antidemocratic. Susținătorilor lui Georgescu li s-a spus că acesta este antidemocratic pentru că este putinist sau rusofil, deși o democrație ar trebui să permită acest lucru cîtă vreme simpatiile cuiva nu reprezintă trădare de stat sau nu încurajează trădarea de țară. Dar nimeni nu le-a spus că Georgescu este antidemocratic din motive mult mai grave, și anume pentru că ei nu vor mai fi necesari după investirea lui Georgescu ca președinte, de vreme ce el este poporul român. Cel care pretinde că el este poporul sau că alegătorii lui sunt poporul este antidemocratic, refuzînd dreptul celor care nu l-au votat să facă parte din același popor. Nimeni nu le spune susținătorilor lui Georgescu că în clipa în care te identifici fără rest cu poporul român l-ai eliminat deja, i-ai eliminat pe toți ceilalți români care nu-ți împărtășesc idealurile, preferințele, convingerile. Nimeni din ierarhia ortodoxă nu le spune credincioșilor ortodocși că în momentul în care declari singur că ai o misiune de la Dumnezeu, cel mai probabil ești un impostor, mai ales atunci cînd te-nchini la cînepa sacră. Naționaliștii acuză actuala putere că a suspendat democrația, fără să-și dea seama că înainte ca puterea să suspende democrația, ei, naționaliștii, au suspendat poporul român. Totodată, urmînd simetria angajamentului lor mistic, pretinșii suveraniști nu elimină doar poporul român, ci îl suspendă și pe Dumnezeu. Dacă neamul este creștin prin natura lui, iar dacă tu ești neamul, atunci tu nu ești doar creștin, ci ești mai ales Dumnezeul cu și prin care neamul se identifică.
Atît premisele, cît și consecințe logice ale raționamentului suveranist i-au scăpat intelighenției pro-occidentale, speriată doar de posibilitatea ca Georgescu să ne scoată din UE și NATO. Segmentul euroatlantist este îngrozit de perspectivă, deoarece pentru el UE și NATO înseamnă Dumnezeu. Dar pentru naționaliștii mistici, ieșirea din NATO și UE este o simplă formalitate, de vreme ce ei au ieșit din Dumnezeu însuși. Afirmația că Georgescu ar fi trimis de Dumnezeu este mai mult o expresie de politețe, un gest de curtoazie. El este și Dumnezeu și poporul român în același timp, așa cum cele două milioane care l-au votat sunt poporul român daco-divin. Georgescu a spus-o explicit atunci cînd a afirmat că a fost eliminat pentru că sistemul a vrut să-l elimine pe Dumnezeu: „Sunt acuzat în ansamblu de credință în Dumnezeu” (https://www.realitatea.net/stiri/actual/calin-georgescu-din-nou-la-culisele-statului-paralel-de-la-ora-2100-moment-crucial-pentru-emisia-realitatea-plus_675b107f4c8f0b09d26075d2)
Nu cred că suspendarea democrației este cel mai bun răspuns la criza în care ne aflăm. De fapt, decizia CCR de anulare a alegerilor se înscrie într-un proces îndelungat de suspendare a democrației, după cum observam în postarea anterioară. Nu cred că Georgescu are dreptate cînd spunea că prin decizia CCR, democrația a fost băgată în comă. Impresia meste că democrația era demult conectată la aparate. Mă tem că ceva încă și mai grav s-a întîmplat, și anume o acceptare a faptului că orice încercare de comunicare este inutilă. În momentul în care indivizii acceptă acest lucru, degradarea democrației este cea mai puțin gravă dintre problemele care urmează, iar improbabila ei recuperare instituțională nu va fi suficientă pentru a împiedica deteriorarea progresivă a fibrei sociale.
Acesta este un interval în care trebuia să stăm de vorbă, să spunem ce ni se pare în neregulă la celălalt. De două săptămîni însă cele două tabere nu fac decît să se acuze de aceleași prostii de care se acuză de peste zece ani. Intelectualii pro-europeni se pretind la fel de democrați ca indivizii ne-educați, cu toate că și unii și alții susțin că doar ei reprezintă adevăratul popor român, în timp ce clerul este convins că el reprezintă adevărata specie umană. Prin urmare, clerul „nu face politică” (decît pentru Georgescu, dar aia nu este politică, ci o firească mărturisire de credință în Dumnezeul care l-a trimis pe Georgescu), fiind mai presus de aceste frămîntări omenești, pe care le ignoră chiar și atunci cînd biserica este luată ostatică cînd de unii care se pot numi cu îndreptățire „legiune”, doar că nu a Arhanghelului Mihail (aici săracii de ei au înțeles lucrurile exact pe dos), cînd de alții convinși că Dumnezeu s-a făcut om pentru ca omul să devină european.
Dumnezeu nu s-a făcut om pentru a salva democrația, ci pentru a salva omul. Pentru aceasta ne-a dăruit Biserica. Însă deși ierarhia creștină nu i-a predat Cezarului cheile Împărăției cerurilor, a făcut un lucru la fel de grav: i-a dăruit un alt rînd de chei. În felul acesta ierarhia și-a asigurat pacea, aruncînd sămînța războiului în lume. Acest rînd de chei este disputat acum de stînga și de dreapta, de progresiști și de fundamentaliști, fiecare grup pretinzînd că are dreptul democratic să le folosească pentru a salva omul, neamul, Occidentul, lumea.
