După ce le-am cerut unora care-mi preluaseră fără permisiune un text de pe blog despre filmul lui Ciprian Mega, „21 de rubini”, să-l retragă pentru că nu vreau să am de-a face cu niște oameni ca ei, lipsiți de scrupule, pentru care scopul scuză întotdeauna mijloacele, m-am trezit condamnat la neființă printr-un răspuns usturător, dar cu siguranță meritat de oricine refuză să dea mîna cu toată lumea, că nu se știe niciodată cînd îți prinde bine.
Nu sunt sigur că intenția lui Alexandru Racu este aceea de a pleda în favoarea lui Călin Georgescu prin textul „Morala unor alegeri” (https://alexandruracu.wordpress.com/2024/12/01/morala-unor-alegeri/). Dar mi-e greu să cred că platforma „suveranistă” care l-a preluat nu a avut în vedere mai ales o astfel de întrebuințare, spre uluirea camarazilor care nu se pot abține să nu exclame: „Ce este rău mai exact în “legionarism și neolegionarism”.
Sigur, fiecare înțelege ce poate, mai ales într-un mediu neutru ca al nostru, care nu afectează mesajul în niciun fel.
Pînă la urmă, întrebarea este cum s-ar putea apăra ceva într-un mediu care strică totul și care face pînă și din apărarea lucrurilor care contează o apărarea a mediului în care contează doar lucrurile care ne convin.
Pentru o gîndire totalitară, mediul nu este mesajul. Mediul este scopul, iar mesajul e doar un mijloc.
