Caracteristica principală a românilor care se cred suveraniști este că sunt străini de sensul tare al termenului suveran, și anume acela de a dispune liber de soarta ta. Suveraniștii români cred că soarta omului depinde în mod absolut doar de soartă, de destin, de întîmplare, de noroc sau de ghinion. De norocul lui Georgescu sau de ghinionul lui Iohannis. Prin urmare, UE, NATO și alții nu au voie să se bage peste norocul omului care s-a născut român.
Iar noi avem mare noroc că ne-am născut români! Pentru că Dumnezeu însuși se ocupă de soarta noastră prin oamenii aleși pe care noi îi recunoaștem imediat. Îi recunoaștem pentru că suntem popor ales, chiar dacă din tot ce investim la aparate sau la pariuri nu se alege decît praful. Dar avem crucea în portofel, cum am învățat de la marile modele creștine ale neamului nostru. Asta dacă nu am dus-o la amanet încă. Și ne afirmăm suveranitatea de fiecare dată cînd mîncăm semințe în tramvai, cînd ne ștergem de sosul de la șaorma pe tapițeria scaunului de la cinema, cînd facem și noi un grătărel în avion, dar undeva mai în spate că poate pe unii pasageri simandicoși îi deranjează fumul și cînd îi dăm la o parte pe toți cei care sunt atît idioți încît să nu-și dau seama că, în raport cu noi, nu cu regulile globaliste dezumanizante de circulație sau doar de bun simț, ei nu pot fi decît pe contrasens.
Suveraniștii români au inventat un cu totul alt sens al termenului: suveranist înseamnă că ai tot timpul prioritate și nimeni nu are dreptul să pună acest adevăr fundamental în discuție. Cine îndrăznește să o facă, este globalist, sorosist și ne amenință mîntuirea, destinul și, mai presus de orice, punga de semințe de floarea soarelui și dreptul nostru suveran de a scuipa cojile peste tot „unde vrea mușchii noștri”.
Întrucît sunt străini de noțiunea veritabilă de suveranitate, pretinșii suveraniști din România reprezintă o gravă amenințare din interior la adresa României. Întreaga subcultură din România, reprezentată de manelism, rap și trap, generată prin dislocarea națională produsă de societatea deschisă, a fost folosită de intelighenția progresistă pentru a împiedica recuperarea conștiinței naționale la nivelul oamenilor needucați, tot așa cum mintea segmentului educat, atît a celui secular, cît și a celui creștin a fost decisiv și ireversibil influențată de Pleșu și intelectualii formați de el. Suveranitatea României și demnitatea poporului român sunt astfel anulate atît de pretinsul suveranism al românașilor, care își doresc o Românie ca la ei acasă, cît și de pretinsa integrare europeană a României, prin care segmentul educat înțelege o Românie ca la străini acasă.
