Un prieten îmi spune că Georgescu ar trebui votat, chiar dacă este un ciudat, pentru a șoca sistemul. Am întîlnit recent o demonstrație convingătoare a acestei propuneri la https://www.qmagazine.ro/cum-voi-vota/ . Dar care sistem? Este vorba aici doar despre sistemul reprezentat de cei care îl critică pe Georgescu și pe susținătorii lui? Nu este vorba oare și despre sistemul care îl susține? Iar dacă lucrurile stau așa, asta nu înseamnă că sistemul este oricum în siguranță prin victoria lui Georgescu? După cum am mai tot scris, din punctul meu de vedere suntem stăpîniți de un sistem bicefal, organizat în echipe aparent opuse care acționează simultan asupra noastră din afară (prin societatea deschisă, globalism, progresism, ortodoxie liberală) și din interior (naționalism mistic, suveranism, ortodoxie cosmică, panteistă). În acest caz, Călin Georgescu ar trebui votat tocmai pentru că este ciudat și cu cît este mai instabil, cu atît mai bine.
Nu sunt sigur că doar oboseala și disperarea i-a motivat pe cei mai mulți dintre românii care au votat cu Georgescu, cum susține dl Mircea Platon în articolul menționat mai sus. Existau și alternative decente la Georgescu în primul tur, precum Terheș sau Diaconescu (Terheș se făcuse cunoscut prin intervențiile sale în favoarea familiei și în favoarea libertăților cetățenești din perioada pandemiei). Mă tem că oboseala și disperarea prelungite la care au fost expuși o mare parte dintre români au generat o stare de epuizare care favorizează apariția halucinațiilor. Am citit zeci, poate sute de comentarii ale susținătorilor lui Georgescu din 24 noiembrie pînă astăzi. Nu păreau să le aparțină oamenilor întîlniți de domnul Platon. Păreau să fie scrise mai degrabă de oameni nerăbdători să se înalțe în văzduh împreună cu Domnul Călin. Așa cum este greu de ignorat și euforia camarazilor, care speră în refacerea iminentă a statului național absolut.
Georgescu și susținătorii lui nu sunt considerați nebuni de lumea bună pentru că își imaginează că-și pot realiza obiectivele prin mijloace paranormale, ci pentru că afirmă că românii își pot propune singuri obiective și fără ca acestea să fie elaborate de Vest. Aceiași oameni care se declară îngroziți de ciudățeniile lui Georgescu le-ar fi privit în schimb cu îngăduință dacă erau proiectate pe un fundal euroatlantist. Nu nebunia lui Georgescu îi sperie, ci faptul că ea nu se manifestă ca o nebunie occidentală; cel mai mult mi se pare că îi sperie faptul că pe Georgescu nu-l sperie lucrurile care îi sperie pe ei. De pildă, îi sperie îngrozitor faptul că pe Georgescu nu-l sperie Putin sau virușii.
În același timp, ceea ce mie mi se pare mai îngrijorător, este că sistemul care-l susține pe Georgescu ne cere să credem că afirmațiile lui cele mai stranii reprezintă credința autentică a poporului român tocmai pentru că atît de mulți români se regăsesc în credința acestuia. A-l vota pe Georgescu cu această convingere înseamnă a pierde posibilitatea de a-ți veni în fire. Cu toate acestea, singura șansă a celor care l-au votat pe Georgescu Salvatorul este ca el să fie dus cu pluta cu adevărat, pentru că, spre deosebire de acesta, Georgescu Impostorul va ști cum să-și dozeze mesianismul astfel încît să nu-și sperie victimele. Dacă însă Călin Georgescu crede cu adevărat în propriul lui mesianism, în misiunea lui providențială, atunci s-ar putea să ne trezim exact în clipa în care ne va invita în nava lui spațială pentru a ne va duce în împărăția lui Dumnezeu. De-abia atunci se vor stinge precum se stinge fumul și se vor topi precum se topește ceara de fața focului (Ps. 67, 2) toți cei care, cu știință sau cu neștiință, iau acum numele Domnului în deșert.
