Dacă Scufița Roșie ar fi ascultat-o pe mamă, nu ar fi stat de vorbă cu lupul, ci l-ar fi ignorat sau alungat. Dar pentru că era neascultătoare, Scufița Roșie ajunsese să aibă o percepție deficitară a realității, dovadă că nu îl cunoștea prea bine nu doar pe lup, dar nici pe bunică. Altfel nu s-ar fi lăsat înșelată de hainele bunicii, ci ar fi recunoscut imediat că sunt purtate de altcineva.
Scufița Roșie de astăzi este ascultătoare, în schimb mama ei a devenit incluzivă și are întotdeauna ceva bun pregătit și pentru lup. De aceea, acum lupul nu le mai înghite pe bunicuță și pe nepoțică. Îl înghite pe vînător, știind că fapta lui bună nu va rămîne nerăsplătită de mama dedicată diversității și non-discriminării.
Morala este că și ascultarea îți poate afecta percepția realității. Scufița Roșie de astăzi nu mai recunoaște realitatea pentru că ascultă de o mamă care ascultă de lup.
