Pentru polonezi și baltici, oricine este adversarul Rusiei este cel puțin un potențial prieten. În fiecare din aceste patru țări, aversiunea față de Rusia îi unește pe naționaliști cu globaliști, pe americanofili cu eurofili, pe creștinii conservatori cu ateii progresiști. Prin urmare, unitatea și solidaritatea dintre lideri polonezi de orientări politice opuse în schimbul de replici cu ambasadorul american (https://www.rfi.fr/ro/europa/20260206-tensiuni-diplomatice-%C3%AEntre-sua-%C8%99i-polonia-pre%C8%99edintele-legislativului-polonez-a-refuzat-s%C4%83-sus%C8%9Bin%C4%83-norminalizarea-lui-trump-la-premiul-nobel-pentru-pace) sunt determinate de convingerea comună că Rusia reprezintă un pericol real și imediat pentru Polonia în special și pentru țările europene în general. Răceala cu care statul polonez tratează acum America lui Trump este cauzată de atitudinea ambiguă sau echivocă a actualei administrații Trump față de Rusia lui Putin.
Comportamentul lui Trump le-a oferit un avantaj liderilor polonezi eurofili în timp ce i-a lăsat în ofsaid pe cei conservatori, obligați să-și refacă creditul UE cu toate concesiile presupuse de această mișcare. Ambasadorul american a acționat ca un trumpist tipic, transformînd din neghiobie unul dintre cei mai puternici și mai de încredere aliați ai SUA din UE într-un fel de prieten-dușman (frenemy), oferind astfel Bruxellesului o Polonie mai motivată și mai interesată de o participare sporită la politicile europene, și anume atît în militarizarea UE, cît și în continuarea războiului ruso-ucrainean în scopul epuizării Rusiei.
