„Drumul mare este prin mijlocul a câteva sate de unguri, aduși și locuiți aice de domnii români în vremea necurmatelor bătălii ce aveau cu rigatul Ungariei, căci țara pustiindu-se adese de năpădirile dușmănești, domnii o împoporau cu prinșii ce luau de la vecinii lor.”
Constantin Negruzzi, Negru pe alb. Scrisori de la un prieten, Scrisoarea I (https://ro.wikisource.org/wiki/Negru_pe_alb. Drumul mare menționat de Negruzzi este cel dintre Târgul-Frumos și Roman, iar satele ungurești se află undeva în apropierea Romanului).
Avînd în vedere că măsurile de austeritate aplicate de guvernul Bolojan ajută într-o măsură neglijabilă reducerii deficitului bugetar și într-o măsură decisivă creșterii nesiguranței existențiale a populației cu venituri mici și medii, ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva obiectivul acestor măsuri este de fapt unul pur antisocial și antinațional (cf. emisiunea lui Dragoș Pătraru „Merită să trăiască cine nu muncește? | De ce e mai bun impozitul progresiv | Starea Nației 03.02.26” https://www.youtube.com/watch?v=sdHcNHfsCXk).
Faptul că „aproape jumătate din tinerii români își declară intenția de a emigra. În 2023, s-a înregistrat recordul ultimilor 10 ani la plecări definitive din țară ale tinerilor” (https://hotnews.ro/145-000-de-copii-romania-tocmai-a-bifat-cel-mai-mic-numar-de-nasteri-din-ultimul-secol-2168227), este de asemenea relevant, avînd în vedere că recordul din 2023 era stabilit la apogeul carierei părintelui României educate, în timp ce intenția actuală de emigrare este exprimată în contextul victoriei zdrobitoare (în sensul propriu al încălcării democrației și ordinii constituționale în aplauzele societății civile, situație care amintește izbitor episodul menționat de părintele Nicolae Steinhardt, al bucureștenilor care aplaudau defilarea armatei sovietice) a forțelor binelui, adică a liderilor politici pro-occidentali.
Cu douăzeci de ani în urmă, sarcina era prezentată în România ca factor principal de risc pentru viața femeii; astăzi, cînd industria avorturilor mai funcționează doar pentru a satisface o formă rară de libertate de expresie a conștiinței feministe, sarcina apare ca factor de mare risc economic, cu impact negativ pentru tot restul vieții întregii familii. Mai precis, sarcina nu mai este descrisă ca un risc, ci drept o condamnare pe viață a familiei. Cuplurile tinere din România care doresc totuși să aibă copii în absența condițiilor de siguranță materială asigurate de cariere de succes în cartelurile politice și/sau economice private sau de stat, sunt sfătuite să emigreze. Confruntați cu realitatea demografică necruțătoare (https://hotnews.ro/145-000-de-copii-romania-tocmai-a-bifat-cel-mai-mic-numar-de-nasteri-din-ultimul-secol-2168227), românii rămași vor trebui nu doar să accepte, ci chiar să fie recunoscători pentru importurile masive de populație străină care vor urma în curînd.
„Năpădirile dușmănești” care au pustiit țara în perioada post-comunistă nu ar fi fost posibile fără dislocarea spirituală a populației. Dislocarea populației face ca atît indivizii, cît și locul să-și piardă identitatea. Un loc dislocat își pierde numele și poate primi un nou nume sau o nouă semnificație sau nici una odată cu noua formă de „împoporare”.
