„Mi-aş dori să pot rosti o
propoziţie pentru toţi cei cărora pînă azi, sub felurite dictaturi, li se ia
demnitatea zi de zi – fie şi o propoziţie ce conţine cuvîntul batistă. Fie ea
şi întrebarea: Aveţi o batistă?
Ar fi oare cu putinţă ca,
dintotdeauna, întrebarea despre batistă să fi avut în vedere nu batista, ci
acuta singurătate a omului?”
Aşa se încheie discursul susţinut
de Herta Müller cu ocazia primirii Premiului Nobel pentru Literatură pe anul
2009. [1] Ce este o batistă? Este unul dintre acele „obiecte mărunte” care
„înnoadă cele mai desperecheate lucruri în viaţă”. Batista este un lucru care
ne adăposteşte, care ne însoţeşte prin cuvîntul batistă brodat în materie de
omul care ne apără de singurătate prin gesturile unei „tandreţe indirecte”;
scrisul este un meşteşug, înseamnă să ţeşi şi să brodezi, adică o înfrumuseţare
şi o închipuire – că nu sîntem, sau că n-am fost, sau că nu vom fi singuri. Ţesem
şi brodăm batiste fiindcă ţesem şi brodăm poveşti, păstrate apoi în sertare,
valize sau cărţi de rugăciune, ori de-a dreptul în buzunar. Prin ele păstrăm
întrebarea „ai o batistă?”, adică posibilitatea de a ne întoarce înapoi. Pentru
a rezista în prezent.
NOTĂ:
[1] Textul
integral aici: http://www.observatorcultural.ro/Orice-cuvint-stie-ceva-despre-cercul-dracesc*articleID_22904-articles_details.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu