„[…]Populismul de dreapta, că e
greşit să crezi că doar stânga e populistă, face ravagii prin gazete zilele
astea că statul e prea mare. Nu: economia noastră privată e prea mică. Sigur că
e mai uşor să tai statul decât să stimulezi economia: dar vezi că statul ăsta e
greu de tăiat din două motive. Unul, că, fiind un stat clientelar, sunt mai
mari şanse să tai pe oricine, dar nu clienţii, să îl dai afară pe suplinitorul
de la ţară (în timp ce ţii discursuri că problema educaţiei e lipsa de acces
din rural), şi nu pe ambasadorul în Luxemburg, deşi primul e şi mai prost
plătit, şi mai folositor ca al doilea. Şi, doi, că deja prin părţile esenţiale
statul era subfinanţat. E uşor să spui „rade-i pe judecători" - vor lua
mai multă mită -, „curăţă-i pe doctori" - şi aşa plecau pe capete - sau
pune-i pe profesori să predea 40 de ore, că acum fac jumătate de normă. Cei
care scot din ei aberaţiile astea probabil cred că predatul e ca fotbalul de
maidan, durează de când ajungi acolo şi până când te târăşti la duş, nu include
şi pregătirea orelor, corectarea lucrărilor elevilor etc.
[…] Dezastrul pe care îl văd la
ora asta, tratat cu maxim cinism şi fără măcar o vorbă de scuze din partea
celor care conduc România, este autoprovocat. El este costul incompetenţei
Alianţei D.A. de a guverna împreună, al guvernării liberale de a supravieţui în
minoritate şi al lui Traian Băsescu de a câştiga al doilea mandat.
[…] „Pensii sau scut
antirachetă" era titlul unui editorial de-al meu de acum doi ani: v-am
spus de atunci că amândouă nu merg. Oficialii români au minţit că nu ne costă
nimic scutul. Fals. E un motiv pentru care cehii şi polonezii nu l-au mai vrut.
La fel, avioanele de luptă vechi, cumpărate cât se poate de netransparent după
un CSAT prezidat de şeful statului, iaca miliardul. Securitatea are valoare
pentru noi? Păi, asta nu e securitate, să colcăie bacilii gram negativ pe
pământ cu scutul antirachetă deasupra capului. Jumătate de miliard de euro pe
un portal web, sute de diplomaţi în plus şi misiuni ale României inutile, şi
pot să continui. Nu e adevărat că nu se pot raţionaliza cheltuielile statului
altfel decât lovind în cei slabi şi protejându-i pe clienţi. Posturile erau
deja blocate de Guvernul Boc când teologi fripturişti care munciseră în
campania electorală de genul lui Mihai Neamţu au fost angajaţi la stat pe post
de istorici, şi să văd eu că pleacă el conform regulii cu ultimul angajat care
pleacă primul.
Nu: o să lăsăm mai degrabă vreun
sat fără poliţist de dragul unui client, şi asta, cu nesimţire, cu balade
cântate de micul Paleologu, care face elogiul pleştii şi se identifică cu
Farfuridi. Cât priveşte elogiul cianurilor în aceste zile în care ar trebui să
ne ascundem prin casă de ruşine că am contribuit să îi aducem la putere pe
oamenii ăştia, el a devenit dominant. Nu aş fi crezut niciodată că o să-i aud
pe alde Cristi Preda sau Traian Ungureanu explicând ce grozave sunt cianurile
(ca să-l citez pe un cititor spiritual al HotNews, toţi cei care cred asta să
ia o linguriţă). E o conspiraţie ungurească şi europeană, nu peştii care au
venit pe Tisa cu burta în sus zile întregi în anul 2000! Pe scurt, nu a mai
rămas nimeni care să fie altceva decât lobbyist sau client în puterea actuală,
nici măcar dintre prietenii mei? Ruşine!”
Textul integral la: