Interviul cu „jurnalistul de investigație și scriitorul britanic Iain Overton” marchează un nou nivel al credinței fanatice în superioritatea civilizației occidentale și pregătește deja viitoarele măsuri de alimentație intelectuală sănătoasă unică:
„Există această idee că istoria se repetă prima dată ca tragedie, a doua oară ca farsă. Eu cred că a doua oară va fi o catastrofă. Pentru a evita asta, trebuie să trăim o „viață politică” și o „viață media” curate. […] mințile noastre trebuie hrănite cu materiale sănătoase la fel cum trupurile noastre trebuie hrănite cu alimente sănătoase” (https://hotnews.ro/interviu-cred-ca-exista-doua-tipuri-de-invazii-ale-rusiei-in-europa-exista-invazia-ucrainei-si-exista-o-invazie-a-mintii-2156950).
Pentru că dacă ne hrănim mințile cu alimente nesănătoase, și anume cu orice perspectivă critică la adresa sănătății gîndirii eurocentriste actuale, devenim victime sigure ale extremismului, deci un pericol pentru noi și pentru ordinea europeană actuală, echivalată fără rest cu democrația.
Erorile, contradicțiile și dubla măsură din discursul „sănătos” al lui Overton alunecă de la un capăt la altul cu ușurința specifică camerelor de ecou, realizatorului interviului, de regulă atent la scăpările interlocutorilor din afara bulei pro-occidentale, lipsindu-i total de această dată cel mai mic semn că funcțiile vitale i-ar fi funcționat. De pildă, una dintre întrebările care ar fi meritat adresate este în ce fel se mai deosebește democrația din UE de autoritarismul lui Putin sau Trump din clipa în care propune izolarea celor care pun în discuție democrația UE și dacă o democrație care se apără prin interzicerea și eliminarea discursului critic mai poate fi considerată democrație. Overton (al cărui nume simplifică lucrurile mai bine decît dacă s-ar fi numit Agent Manipulator), vorbește cu dezinvoltură despre adversarii democrației care ar urmări „curățarea mlaștinii” și eliminarea dușmanilor exact în timp ce propune detoxifierea minților cetățenilor prin administrarea informației și gîndirii corecte, deși lozincile „barbarii la porțile Europei” și „Europa pe marginea prăpastiei” au fost lansate în primul rînd de centrele de putere din UE și răspîndite de segmentul pro-european începînd cu campania de vaccinare anti-covid și apoi de la invadarea rusească a Ucrainei pentru a crea o identitate UE confirmată de ID-ul de vaccinare și de mesajele de tip „slavă Ucrainei!” postate pe conturile personale de rețele de socializare.
În plus, ideea corupției civilizației occidentale nu a apărut doar pe un fond religios milenarist, cum afirmă Overton în efortul de a consolida mentalitatea de bulă occidentală (bubble mindset) formată deja de platforme progresiste (așa cum platformele suveraniste și influencerii ortodocși și naționaliști consolidează mentalitatea de bulă naționalistă). Ea este una din caracteristicile romantismului european și ale modernității. Mai precis, meditația asupra crizei spiritului european este o constantă a gîndirii europene cele mai profunde din ultimele două secole și jumătate, chiar dacă uneori meditația asupra acestei crize a dus la agravarea ei, precum în cazul gînditorilor iluminiști din secolele 17-18 și al celor pozitiviști din secolul 19, în timp ce alții au căutat o ieșire din ea prin revenirea la răscrucile la care gîndirea occidentală a luat-o pe o cale greșită, cum propunea Allan Bloom în „Giants and Dwarfs: An Outline of Gullivers Travels” (în Giants and dwarfs :essays, 1960-1990, New York, Simon and Schuster, 1990, p. 36-37, eseu accesibil online la https://archive.org/stream/BloomOutlineOfGulliversTravels/Bloom%20-%20Outline%20of%20Gulliver%27s%20Travels_djvu.txt; abordarea lui Bloom este complet diferită de cea a „punctului de inflexiune”, împărtășită la noi de segmentul suveranist/naționalist și de cel progresist în egală măsură, ambele plecînd de la premisa că pentru a schimba o orientare politică și culturală este suficientă aplicarea unei presiuni exterioare suficient de mari asupra unui punct anume, precum educația publică, ceea ce presupune inclusiv intervenții violente, poziție care dezvăluie un model de gîndire tipic revoluționară).
Gîndirea europeană matură și responsabilă a recunoscut semnele prăbușirii civilizației europene încă din secolul 18 și a căutat salvarea ei în roadele culturii creștine sau în cele ale filozofiei antice, adică exact în acea hrană spirituală care, întrucît conține o concentrație periculoasă de adevăr, este considerată nesănătoasă de autoritățile UE în domeniul alimentației intelectuale corecte. Captivii bulei supremației UE sunt astfel hrăniți cu mana căzută din cerul UE, fiind condiționați să creadă că întreaga tradiție conservatoare europeană, de la Burke la Scruton, este toxică întrucît se întemeiază pe un delir apocaliptic-milenarist și să ignore temerile unor autori precum Orwell sau Huxley cu privire la capacitatea Europei occidentale de a rezista seducțiilor propriilor utopii.
