Dacă ar fi cu adevărat pro-life, și nu doar integrați ideologic în războiul cultural nord-american, ortodocșii români ar adăuga la milioanele de avorturi comise din 1990 pînă astăzi și numărul mult mai mare al copiilor cărora li s-a refuzat viața demnă de om prin mutilarea minții și sufletelor realizată prin reformele învățămîntului românesc. Așa cum părinții au fost complicii medicilor în suprimarea vieții pruncilor, tot astfel părinții au fost complicii profesorilor în mutilarea gîndirii și suprimarea vieții sufletești ale propriilor copii de fiecare dată cînd au cerut sau au fost de acord cu eliminarea memorizării din procesul de învățare.
Împotriva consensului general din societatea actuală cu privire la efectele nocive ale memorizării, care ar fi o relicvă a școlii comuniste, Nichita Stănescu considera că memorizarea textelor fundamentale ale culturii clasice reprezintă șansa oricărui om de a dobîndi vederea acelor lucruri pe care doar omul le poate vedea. La pomenirea Sfintei Lucia din Siracuza Siciliei, ocrotitoarea vederii, a orbilor, oftalmologilor și a „lucidității minții” (https://pravila.ro/sfanta-mucenita-lucia-fecioara-13-decembrie/), ar trebui să ne gîndim și la orbirile la care ne-am supus în mod voluntar proprii copii din dorința de a le asigura un viitor luminos.
*
Nichita Stănescu: „[…] Mi-am dat seama că, dacă memorizezi anumite texte, clasice, fundamentale – și este și un sfat pe care-l dau și elevilor, și colegilor, profesorilor de limba și literatura română, ca textele fundamentale, de poezie, de filozofie, de proză, de critică, de eseistică, unele texte să fie învățate pe deasupra de elevi. Să vă spun de ce. La început învățarea se face mecanic, după care ea se cuprinde înăuntru și, dacă ai învățat-o pe dinafară, ea izbucnește dinăuntru în afară cînd te aștepți mai puțin. Cred că cu acea recitare a strofei eminesciene („Un cer de stele dedesubt,/ Deasupra-i cer de stele -/ Părea un fulger nentrerupt/ Rătăcitor prin ele.”), deodată am devenit cult – cînd am realizat măreția acestei strofe și am început să fiu îndrăgostit de adevărata poezie.”
