Un om cu un caracter puternic în lumea normală veche, adică un om care respectă și apără normalitatea pentru că este conștient de legătura dintre ordinea morală și realitatea cuprinzătoare (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/12/putere-si-caracter.html), este perceput ca un om slab în lumea noii normalități, unde normalitatea este acceptată doar în măsura în care este încălcată prin redefinirea ei. Ceea ce era un caracter josnic în lumea veche a devenit în lumea nouă un model formativ.
Dar este important de observat că perspectiva normalității îi îngrozește nu doar pe progresiștii utopici, ci și pe conservatorii utopici, mai precis pe apărătorii unei normalități ca soarele sfînt de pe cer, care se pot combina oricînd cu mărturisitorii unei ordini euroatlantice ca stelele sfinte de pe cerul UE (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/03/triumful-euroatlantic-al-ortodoxiei-iii.html vezi și la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/05/ortodoxia-virala.html).
Caracterul puternic din lumea veche respecta normalitatea pentru că o recunoștea; caracterul puternic din lumea nouă își făurește propria lui normalitate, refuzînd realitatea descrisă de gîndirea morală tradițională și de învățătura creștină. Această capacitate îi demonstrează puterea și de aceea lumea nouă nu încetează să producă diverse specii de oameni noi: oamenii noi ai comunismului, fascismului, legionarismului și nazismului au fost înlocuiți în prezent cu versiunile îmbunătățite proiectate de inginerii societății deschise și ai transumanismului. Toți acești oameni noi lucrează (inclusiv în Biserică și printr-o Biserică care le-a fost încredințată de liderii ortodocși în acest scop) pentru desăvîrșirea noii normalități, în timp ce perspectiva vechii normalități îi înfioară ca pe demonii din trecut, neliniștiți la gîndul că Domnul ar putea să vină înainte de vreme (Matei 8, 29).
