La sfîrșitul lunii octombrie, Alianța Părinților a adresat Ministerului Educației o critică a proiectului care vizează introducerea egalității de gen ca materie de studiu în învățămîntul preuniversitar și solicitarea ca profesorii să fie informați cu privire la obiecțiile oferite de Alianța Părinților precum și retragerea manualului care nu este altceva decît o promovare a principiilor LGBT la nivel preuniversitar (https://aliantaparintilor.ro/2022/11/01/ideologia-de-gen-scrisoare-deschisa/). Apelul Alianței Părinților nu este semnat de nici o asociație ori sindicat al profesorilor. Așa cum nici o asociație a educatoarelor și învățătoarelor din România nu s-a alăturat demersului prin care Asociația Părinților atrăgea atenția asupra pericolului reprezentat de jucăriile de tip Huggy-Wuggy (https://aliantaparintilor.ro/2022/08/12/huggy-wuggy-luam-atitudine/). Așa cum nici o asociație a profesorilor nu s-a raportat critic față de proiectul de lege a învățămîntului „România educată”, susținînd obiecțiile Alianței Părinților (https://aliantaparintilor.ro/2022/08/28/jadl-ap-romania-educata/), deși profesorii pretind că încurajează gîndirea critică a elevilor. Din propria mea experiență ca părinte, am observat că școala încurajează gîndirea critică a elevilor doar în raport cu valorile și instituțiile vitale ale societății (familia, comunitatea tradițională, Biserica) impunînd în rest un conformism necondiționat în legătură cu toate proiectele orientate împotriva normalității.
Nici o asociație a profesorilor ortodocși de religie sau a jurnaliștilor ortodocși nu a susținut mesajul prin care Alianța Părinților solicita intervenția Sinodului BOR în legătură cu răspîndirea principiilor mentalității deschise în mediul ortodox (https://aliantaparintilor.ro/2022/09/22/pericolul-superteach-scrisoare-deschisa/). Nu știu dacă Sinodul sau Patriarhia au formulat un răspuns în urma acestei scrisori deschise, publicată cu două luni în urmă. Ce se poate vedea însă atît în privința profesorilor, cît și a clerului ortodox, este hotărîrea lor de a accepta orice dispoziție venită „de sus”, oricît de dezonorantă ar fi pentru ei personal și oricît de toxică ar fi pentru elevi, respectiv pentru credincioși.
În condițiile acestea, este puțin probabil ca intervențiile Asociației Părinților să reușească să producă vreun rezultat pozitiv. Cîtă vreme autoritățile știu că este vorba despre gesturi solitare, își vor permite să le ignore în continuare. Pe de altă parte, nu știu nici cît de reprezentativă este această Asociație: în clasa fiului meu, cu cîțiva ani în urmă, nu doar că am fost singurul părinte care a ridicat obiecții cu privire la sărbătorirea Halloween-ului în clasă, dar am fost privit dezaprobator de restul părinților cărora nu le vene să creadă că mai există „încuiați” în vremurile noastre atît de progresiste.
Pînă la urmă, mesajul corului de homosexuali din San Francisco nu a fost o amenințare – a fost o promisiune:
„Copiii voștri se vor dedica/ Corectitudinii și dreptății pentru cei din jur/ Copiii voștri se vor strădui să-i convertească/ Pe toate surorile și frații lor/ Iar apoi, curînd, suntem destul de siguri/ Copiii voștri vor începe să vă convertească pe voi!/ Agenda gay ajunge acasă/ Agenda gay este aici!/ […] Vă vom converti copiii/ Și apoi ne vom ocupa de voi/ Să scapi de frica din tine/ Este mai eliberator decît toate lucrurile pe care le-ați încercat!/ […] Vă vom converti copiii/ Și vom face din voi aliatul nostru în cele din urmă!”
