Ce anume cauzează chinul în iad? Scripturile ne vorbesc despre viermele „care nu moare” (Marcu 9, 44-47), despre focul nestins sau veșnic (Matei 18, 8-9; Marcu 9, 43-48) și despre chinurile iadului (Luca 16, 23). Contrar asigurărilor oferite de actuala ortodoxie neognostică, Scriptura afirmă nu doar că iadul există, nu doar că e veșnic, ci și că, după toate aparențele, pare să fie destul de nasol. Ce anume face ca iadul să fie o destinație care ar trebui evitată?
La Judecata de Apoi, Dumnezeu le spune celor de-a stînga „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui” (Matei 25, 41. Pentru victimele băieților isteți din industria noii spiritualități ortodoxe, precizez că simplul fapt de a te afla la dreapta lor nu înseamnă obligatoriu că te afli și la dreapta lui Hristos.) Dumnezeu ne spune că iadul este „gătit diavolului și îngerilor lui” (nu știu în ce măsură dl Pleșu a abordat acest aspect în lucrarea domniei sale despre îngeri, este limpede însă că liderii ortodocși care l-au autorizat pe dl Pleșu să vorbească în numele BOR au considerat că este de la sine înțeles că dl Pleșu este un „pilduitor semănător” (https://doxologia.ro/viata-bisericii/reflectii/pilduitorul-andrei-plesu-restaurarea-parabolei, adică un fel de înger păzitor; părintele Sturzu este recomandat recent pe site-ul ortodox activenews.ro ca un „exemplu de ortodoxie adevărată”, opus exemplului de ortodoxie „globalistă” din categoria „Vasile Bănescu”, https://www.activenews.ro/stiri/SCANDALUL-CALISTRAT.-Un-preot-cere-demiterea-lui-Vasile-Banescu-din-functia-de-purtator-de-cuvant-al-Patriarhiei-ESTE-SLUJITORUL-GLOBALISMULUI-si-CORECTITUDINII-POLITICE-NU-AL-LUI-HRISTOS-177504). Dacă iadul este „gătit diavolului și îngerilor lui” înseamnă că diavolul și îngerii căzuți sunt chinuiți la rîndul lor. Ceea ce înseamnă că pricina chinurilor din iad nu vine (doar) de la diavoli. Vine în primul rînd de la ceva care-i chinuie și pe diavoli la fel ca pe toți cei care, orice ne-ar spune „pilduitorii semănători” recomandați de liderii ortodocși de astăzi, ajung să le împărtășească căderea.
Se spune că păcătoșii sunt chinuiți în iad de imposibilitatea de a-și satisface poftele trupești. Mă tem însă că lucrurile ar putea fi ceva mai serioase. În timpul vieții pămîntești, păcatul este în majoritatea cazurilor un mijloc mai sigur și mai eficient de a fugi de mine însumi, de realitate, de Dumnezeu decît s-a dovedit a fi vaccinul anticovid în raport cu boala. În acest sens, păcatul mă „salvează” de mine, de sufletul din mine. Mă „ajută” să uit de mine. După moarte, însă, păcatul nu mă mai poate ascunde pe mine de mine însumi. Glasul sîngelui sufletului meu strigă din pămînt (Facerea 4, 10), adică din Adam, împotriva mea, cel care l-am ucis.
Viermele neadormit este în iad manifestarea memoriei (o putere a sufletului, nu a creierului cum cred pînă și unii credincioși ortodocși), care le amintește veșnic atît îngerilor căzuți, cît și acelora dintre noi care am ascultat de demoni, că nu au fost făcuți pentru ei înșiși, ci pentru Cel fără de care viața nu poate fi decît un chin nesfîrșit.
