duminică, 13 noiembrie 2022

Taina fărădelegii

 

„Evlavia față de martirii din temnițele comuniste” este unul dintre cele două motive care au determinat-o pe maica Ecaterina Fermo să-și petreacă ultimii ani din viață la mănăstirea Petru Vodă Paltin, celălalt motiv fiind dragostea pentru părintele Justin Pârvu, anunță un comunicat al mănăstirii Petru Vodă preluat de activenews.ro (https://www.activenews.ro/stiri/Maica-Ecaterina-Fermo-a-plecat-la-Domnul.-Dumnezeu-sa-o-odihneasca-in-pace-177425). Comunicatul este însoțit de o înregistrare video a unui interviu în cursul căruia maica Ecaterina răspunde la întrebarea „De ce trebuie să-l apărăm pe Valeriu Gafencu?” Am selectat mai jos pasajele relevante cu privire la rodul îmbinării ideologiei legionare cu învățătura creștină și care în esență face ca legionarismul să fie indispensabil înțelegerii creștinismului, astfel încît cine nu înțelege legionarismul nu înțelege nici creștinismul. Adevăratul creștin este legionarul.

Cei care schimbă adevărul lui Dumnezeu nu se reduc la cei care se degradează moral despre care vorbește Sf. Ap. Pavel în capitolul 1 din Epistola către Romani și pe care „Dumnezeu i-a dat necurăției, după poftele inimilor lor, ca să-şi pîngărească trupurile lor între ei” (Romani 1, 24); în Epistola a doua către Tesaloniceni, Dumnezeu le trimite tuturor celor care n-au primit „iubirea adevărului” o „lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni, ca să fie osîndiți toți cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea.” (2 Tes. 2, 10-12). Virtutea te poate depărta de Dumnezeu poate chiar mai ușor decît păcatul.

Prin dezvoltarea personală din mănăstirile progresiste sau prin formarea caracterului legionar din mănăstirile conservatoare, ortodoxia românească lucrează la taina fărădelegii prin care omul se așază în templul lui Dumnezeu în locul lui Dumnezeu (2 Tes. 2, 7).  

 

Maica Ecaterina Fermo: „Cum să aperi ceva care prin însăși esența sa este sfînt? […] Cum e posibil ca oameni de o erudiție extraordinară cum a fost Nicolae Steinhardt să-l numească Sfîntul închisorilor și Biserica, după atîta vreme, de cărți, de comentarii, de analize, de chiar conferințe ținute pe marginea acestor personalități care și-au dat viața pentru ridicare sufletească a noastră, să nu facă demersul pe care ar trebui să-l facă prin canonizarea acestor mari, mari sfinți? Pe sîngele lor și a suferinței lor trăim în momentul acesta noi, românii. […] N-ar exista România dacă acești oameni nu și-ar fi dat sufletul. […] …culoarea verde a acestor personaje, care au apărat cu riscul vieții lor țara asta prin conștiința legionară care se înființase – dacă noi am avea în continuare acea conștiință am fi cu adevărat poporul lui Dumnezeu. Dar ne-a pierit. […] Cine neagă că există o conștiință creștină, o conștiință a lui Hristos în gîndirea și conceptul Căpitanului și a celor care l-au urmat înseamnă că sunt oameni care n-au înțeles nimic din ceea ce există pe fața pămîntului. N-au înțeles ce-a vrut Hristos, n-au înțeles ce-au fost oamenii care l-au urmat pe Hristos așa cum au fost cei din închisori.”