A greși poate că este omenesc, dar a nu recunoaște că am greșit este drăcesc. Refuzul de a recunoaște greșeala este întemeiat pe refuzul de a recunoaște realitatea. Astăzi se vorbește despre asumarea greșelii nu în sensul recunoașterii ei, ci în sensul cultivării și, eventual, a valorificării greșelii. Și de ce nu ar sta lucrurile așa în societatea secularizată, dacă ortodoxia românească refuză să-și recunoscă greșelile și, mai ales, păcatele?
Refuzul recunoașterii realității este încurajat nu doar prin înclinația omului spre păcat, ci și de pierderea locului propriu adusă de dislocarea cauzată de modernitate. BOR a ieșit ea însăși din firea ei tradițională: teologi, ierarhi și oamenii lor din media nu fac de douăzeci de ani încoace decît să redefinească tradiția prin adaptarea ei la sistemele funcționale ale lumii. Singura întrebare a liderilor ortodocși din România este dacă noua ortodoxie ar trebui să fie o variantă hibrid sau una full electrică (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/09/forme-alternative-de-energie.html).
