A „face ce zice popa, nu ce face popa” este în ortodoxia actuală din România un lucru tot mai riscant pe măsură ce popa afirmă lucruri tot mai îndepărtate de credința ortodoxă, iar credincioșii cunosc tot mai puțin conținutul credinței ortodoxe. Dacă în oricare biserică ortodoxă din România s-ar citi în prezent la liturghie dintr-un text gnostic sau dintr-un tratat de magie în locul Evangheliei, este puțin probabil ca vreunul dintre credincioșii prezenți să sesizeze diferența. Prin urmare, nu se poate spune că afirmațiile sau gesturile păstorilor sunt secundare, întrucît credincioșii trebuie să-și vadă de credința lor. Dacă turma se poate descurca și singură, atunci întrebarea este de ce mai sunt necesari păstorii.
În măsura în care popa este om și nu o specie diferită, atunci ce zice el este în acord cu ce face, iar ce face este în acord cu ceea ce crede. Așa funcționează lucrurile la oameni, sau cel puțin la oamenii normali. Dar astăzi problema principală nu este cauzată de unii preoți cu un comportament nedemn; astăzi avem de-a face cu teologi, ierarhi, profesori de religie sau teologie care subminează credința ortodoxă prin adaptarea ei la înțelepciunea acestei lumi. Problema de astăzi din BOR nu este că unii teologi, preoți, ierarhi sunt corupți. Problema este că un număr tot mai mare dintre ei vestesc o altă Evanghelie (Galateni 1, 8).
