Al Treilea Bețiv:— Bă, ați văzut ce-a bătut-o popa pe aia?
Al Doilea Bețiv: — N-a bătut-o, exagerează ăștia. Doar i-a ars una și aia s-a aruncat ca fotbaliștii. Și-acum toți vor penalti.
Primul Bețiv (gelos pe Al Doilea Bețiv pentru ideea cu penaltiul, încearcă să vină și el cu ceva corespunzător): — Penalti… toți popii sunt penali, he-he…
Al Doilea Bețiv (meditativ): — Ăla, Alexa sau cum îl cheamă, le iubește; ăsta le bate. Oricum o dai, tot nu e bine.
Al Treilea Bețiv: — La lume nimic nu e bine. Important e ce ai în inimă, frate…
Al Doilea Bețiv: — Ia stai, mă, cum vine asta? Adică, dacă unu’ bea de nu mai știe de mine, pardon, adică… de el, nu contează, că în inima lui el nu vrea să bea?
Primul Bețiv (găsește o ocazie de răzbunare): — Știu eu pe unu’, he-he…
Al Treilea Bețiv (ignorîndu-l pe Primul Bețiv): — Nu e aia, bă, n-ai înțeles: important e să faci totul din inimă. Da’ ăștia zic că-i agresiune…
Al Doilea Bețiv (cu convingere): — Ăștia-s preoții cu har, frățioare, agresorii inimii…
Primul Bețiv se preface că se-ntinde după sticlă doar pentru a răsturna ca din întîmplare scrumiera pe pantalonii celui de-Al Doilea Bețiv, care-l înjură. Primul Bețiv îi răspunde bine dispus:
— Lasă, bă, că e din inimă…
