Care ar putea fi scopul și sensul combaterii antisemitismului într-o țară ca România, în care antisemitismul lipsește? Răspunsul este evident, dar pentru că este posibil ca acest blog să fie citit și de intelectuali, el trebuie formulat explicit: scopul este producerea antisemitismului.
Următoarea întrebare este: de ce este nevoie de antisemitism într-o țară în care antisemitismul lipsește? Scopul este unul singur, însă mijloacele pentru realizarea lui sunt diverse: combaterea normalității, iar antisemitismul este un instrument ideal mai ales pentru că nu există, orice ar spune doamna Maia.
Cîte manifestări/episoade antisemite au existat în istoria noastră în afara radicalizării fasciste din perioada interbelică (și din timpul ocupației germane din Al Doilea Război Mondial)? De ce se urmărește alimentarea antisemitismului prin impunerea schimbării numelui Liceului „Mircea Vulcănescu”, în special în apropierea alegerilor? Evident, pentru că AUR este prea jos în sondaje și trebuie ajutat să crească. În ciuda tuturor investițiilor și a eforturilor celor implicați, AUR nu a reușit să devină acel adversar credibil al societății civile de care era nevoie pentru ca societatea deschisă să devină cu adevărat singura soluție.
În România, toți actorii politici par să aibă nevoie de antisemitism: euro-atlantiștii, euroscepticii, globaliștii și naționaliștii. Antisemitismul a devenit „ciocul de apă dulce” care decide confruntarea dintre Greuceanu și Zmeu. Faptul că, în loc să denunțe falsificarea „sentimentului românesc al ființei”, grupările naționaliste fac jocurile Zmeului și alimentează antisemitismul, demonstrează că „apa dulce” solicitată este de fapt o apă otrăvită, folosită pentru a otrăvi conștiința națională pentru ca sentimentul patriotic să se exprime doar în moduri nefirești.
Întrucît trăim într-o lume inteligentă, adică într-o lume post-adevăr, singurul antidot la această farsă este satira. Dave Chapelle au spus-o cel mai bine: antisemitismul este o glumă (https://www.youtube.com/watch?v=_m-gO0HSCYk). Din păcate, majoritatea românilor preferă să aleagă între apa otrăvită a antisemitismului sau a combaterii lui.
