În lumea reală nu poți avea o lume doar a ta complet separată de restul lumii. Chiar și atunci cînd te retragi înăuntrul tău la rugăciune, te rogi pentru ceilalți, mulțumești pentru viața și lumea care ți-au fost dăruite și te căiești pentru păcatele săvîrșite. Dar atunci cînd lumea este înlocuită cu un simulacru, omul are de ales între inventarea unei lumi imaginare, retragerea în realitatea virtuală sau împăcarea cu absența lumii.
Cu o lume totalitară te puteai lupta direct în primul rînd nelăsîndu-te contaminat, refuzînd să participi la minciună, cum cerea Soljenițîn (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2021/06/viata-partial-adevarata-nu-este-deloc.html). Cele trei soluții naturale identificate de părintele Steinhardt (pe lîngă cea mistică a credinței), te puteau salva cel mult pe tine ca individ, dar erau insuficiente pentru a-i inspira pe alții. Nu au fost puțini cei care au trăit și murit cu convingerea că sistemul comunist se va prăbuși în curînd. Convingerea lor i-a îmbărbătat și pe alții, așa că Decembrie 1989 i-a găsit pe destui români pregătiți pentru vechea libertate și complet nepregătiți pentru cea nouă, limitată la piața liberă și societatea deschisă. Acestea au distrus lumea, adică mediul determinat de tradiție și cultură națională în care vechea libertate era posibilă. Pe măsură ce neoliberalismul și societatea deschisă distrugeau lumea, creau anti-lumea, care produce anti-realitate (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/09/despre-anti-om-si-anti-realitate.html). Întrebarea este cum este posibilă confruntarea cu o anti-lume, avînd în vedere că majoritatea celor de astăzi nici măcar nu-și dau seama că trăiesc într-una?
