duminică, 12 februarie 2023

Cînd viața s-a oprit

 

Videclipului eMag cu Mihai Șora (https://www.youtube.com/watch?v=e6dgfhxBK9Q) i-a fost reproșată duplicitatea personajului și reducerea libertății la libertatea de a alege din oferta generoasă a pieței capitaliste. Reducerea vieții la viața de consum este realizată indirect prin această definire coruptă a libertății, însă de-abia acum am observat cît de bine sunt sincronizate imaginea și povestirea. Afirmația „aveam treizeci de ani cînd viața s-a oprit” nu este ilustrată în primul rînd prin trenul obligat să oprească brusc, ci prin cadrele care înfățișează efectele opririi trenului: tortul cu lumînarea decorativă din el, ceașca împreună cu fața de masă, toate de un alb imaculat se răstoarnă de pe masă din cauza frînării trenului. Aparent, viața adevărată înseamnă un anumit standard de viață, iar odată cu pierderea acelui standard, viața se oprește.

Nu știu în ce măsură autorii videoclipului au fost conștienți însă de miza mai profundă a filmului. Spre deosebire de credincioșii dintr-un sistem religios, conștienți de un întreg ansamblu de practici și articole de credință și de obligația lor de a le asuma și transmite, indivizii din modernitatea seculară sunt mai puțin conștienți de premisele filozofice și chiar teologic-politice care le determină alegerile, principiile și convingerile.

În gîndirea clasică, alegerea te definea și te forma în funcție de alegerea bună sau rea. Dar în viziunea modernă, alegerea te instituie dincolo de valoarea ei morală. Nu există alegeri bune sau rele, pentru că aceasta înseamnă că alegerea mea nu mai este liberă în mod absolut. Atunci cînd alegerea în sine mă determină, și nu valoarea ei, este obligatoriu ca această alegere să presupună libertatea mea de a defini binele și răul. Prin urmare, ceea ce ne spune videoclipul este mult mai radical decît pare la prima impresie: comunismul a fost rău pentru că alegea în locul nostru, nu pentru că oferta era redusă. Comunismul era rău nu pentru că inspira frică și nu aducea decît foame și frig, ci pentru că îmi refuza libertatea mea de a alege. Nu puteam alege nici măcar foamea și frigul, dacă asta aș fi dorit: pînă și ele îmi era impuse prealabil alegerii mele. Nu le puteam alege pentru că nu le puteam refuza.

Dacă lucrurile stau așa, atunci mesajul fundamental al filmului nu este că viața adevărată este viața în prosperitate și că libertatea este doar cea care îmi permite să aleg între mii de produse, ci că libertatea adevărată este cea care îmi permite să fac alegerea adevărată, aceea de a defini așa cum vreau eu viața, libertatea, binele și adevărul. Ideea că există un adevăr și un bine în sine, pe care le pot alege sau respinge, dar niciodată redefini, sunt idei totalitare. Viața noastră se oprește, din perspectiva modernismului radical, de fiecare dată cînd cineva îndrăznește să afirme că El este Calea, Adevărul și Viața.

Din perspectivă creștină, însă, Viața a trebuit să vină printre noi și să devină unul dintre noi tocmai pentru că viața noastră s-a oprit în urma alegerii noastre proaste.