Rolul noii educații a fost acela de a-i dezvăța pe oameni să gîndească. În paralel cu deșcolarizarea descrisă de Mircea Platon (https://www.ideeaeuropeana.ro/carti/publicistica-eseuri/descolarizarea-romaniei-scopurile-cartitele-si-arhitectii-reformei-invatamantului-romanesc/), programele de televiziune erau la rîndul lor reformate, astfel încît să respecte tendința de imbecilizare globală, în timp ce liderii ortodocși prinși cu putere de mîna salvatoare a elitei ofereau exemplul personal fiecărui credincios care căuta, disperat, o posibilitate de supraviețuire.
Însă oamenii nu a fost dezvățați să gîndească doar pentru a fi împiedicați să crească, ci mai ales pentru a fi pregătiți să primească cu recunoștință noua gîndire care gîndește în locul lor. Faptul că cei mai mulți oameni sunt incapabili să înțeleagă că ceea ce gîndește în locul lor nu gîndește pentru ei, demonstrează că experimentul a reușit.
