Dacă va mai exista un an 2024, atunci vor avea loc alegeri prezidențiale în SUA, Rusia, Ucraina și România, presupunînd, desigur, că între timp Eurasia nu va fi cucerită de Oceania sub conducerea Fratelui cel Mare, devenit între timp administratorul averii Tatălui și reeducatorul fiilor risipitori din împărăția lumii acesteia. Cu excepția lui Iohannis, care nu mai poate candida, Biden și Zelenski ar putea cîștiga alegerile (doar) pe cîmpul de luptă. Putin probabil că va rămîne președinte indiferent de rezultatul războiului, al alegerilor și al vieții, devenind primul președinte post-mortem din istorie.
Asta înseamnă că este puțin probabil ca războiul să se încheie anul acesta. E de presupus că Rusia l-ar putea încheia în orice moment, dar proporțiile distrugerii ar transforma victoria într-o înfrîngere morală, confirmînd astfel întreaga narațiune rusofobă plasată ca un coșmar întunecat în mitologia visului american luminos.
Nu este exclus ca sfîrșitul războiului să găsească armata României pe front, în ceea ce va deveni în manualele de istorie Războiul de reîntregire, război cîștigat de un conducător de etnie germană, la fel ca la 1877-78, la fel ca în 1918 sau 1945. Aspectul salvator al forțelor binelui ar putea fi pus în evidență prin numirea președintelui Iohannis în funcția de conducător suprem al forțelor aliate, analogia reconfirmînd rolul providențial jucat de dinastia germană în istoria României (Carol I îndeplinind în trecut acest rol, conducînd trupele ruse și române în timpul Războiului de Independență). Însă, după cum am spus, Iohannis nu mai poate candida, iar o asemenea mutare ar avea doar o valoare simbolică, neputînd fi valorificată politic imediat.
Am apucat să menționez că în 2024 vor avea loc alegeri prezidențiale și în Republica Moldova?
