Compasiunea pentru creație este o atitudine normală, nu o virtute. Cînd se manifestă normal, te face mai receptiv față de legile creației, în timp ce o compasiune îmbolnăvită îți paralizează atenția și grija față de firea creată. Omul primitiv își cerea iertare Creatorului pentru animalul ucis și totodată îi mulțumea. Spre deosebire de majoritatea creștinilor moderni, primitivul a înțeles mai bine principiul fundamental creștin pe care este întemeiată ordinea lumii: jertfă și dar.
În măsura în care refuză dimensiunea jertfei prin abținerea de la consumul de carne, ouă și lactate, neopăgînismul vegan riscă să devină o formă de satanism. Veganul pretinde că tocmai prin renunțarea sa la alimentele de natură animală este asigurată atît condiția jertfei, cît și restaurarea darului. Abținerea de la carne devine astfel o cale de salvare personală, o formă de salvare a lumii și în același timp o condamnare morală a celor care continuă să o consume. Veganul se jertfește, se dă pe sine lumii pentru ca lumea să aibă viață.
Totuși, a mînca carne, ouă și lactate nu constituie un păcat. Hristos a mîncat carne, la fel și apostolii și credincioșii creștini de la începutul Bisericii pînă astăzi. Chiar și în mănăstirile cu un regim de viață mai aspru se mănîncă pește la unele sărbători. Iar marii nevoitori nu au renunțat la carne pentru că îi îngrozea gîndul că ar putea fi complici la masacrarea unor ființe inocente sau pentru că se simțeau solidari cu ordinea cosmică a ființei sau pentru că hrana de origine animală ar fi impură, ci pentru că în cadrul unui program intensificat de viață duhovnicească nevoile trupești sunt mult reduse.
