Dintr-un articol recent vedem cum este folosită ideologia transumanistă LGBT pentru a ascunde sau chiar înnobila interesele reale ale unei companii precum IKEA (https://r3media.ro/ikea-distrugerea-ultimelor-paduri-seculare-din-romania-ascunsa-sub-campanii-de-empatie-lgbt/. Trebuie citită neapărat și investigația folosită în acest articol care dezvăluie adevărata față, mai tăioasă decît drujba, a industriei lemnului din România (https://newrepublic.com/article/165245/ikea-romania-europe-old-growth-forest). Însă faptul că dreapta acuză pe bună dreptate manipularea ideologică a preocupărilor ecologiste din discursul stîngii nu înseamnă că poziția dreptei este corectă; dimpotrivă, prin refuzul hotărît de a admite efectele distructive ale economiei totale asupra omului și mediului (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2015/08/milka-nika.html, https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2015/08/wendell-berry-despre-gandirea-globala.html, https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2020/05/locul-persoanei.html), dreapta reprezintă un aliat la fel de valoros al corporatismului global cum este și stînga. Limitarea determinată de propriile premise ideologice, interesele particulare, calculele politice, nevoia de putere împiedică stînga și dreapta să recunoască proporțiile revoluției aflată în desfășurare și totodată le transformă în instrumente mai mult sau mai puțin voluntare ale Revoluției totale.
De pe site-ul
IKEA aflăm că principala amenințare la adresa viitorului nu sunt marile corporații
care epuizează resursele și îmbolnăvesc otrăvesc aerul, pămîntul și apa, ci sărăcia și
schimbarea climatică, amenințări cauzate nu se știe de cine, dar pe care
Fundații precum IKEA și-au propus să le combată prin acordarea unor sume de
bani (grantmaking) unor persoane sau organizații preocupate de îmbunătățirea
vieții familiilor sărace și de protejarea planetei (https://ikeafoundation.org/annual-review/2018/our-path-to-a-brighter-future/).
Am fost curios să știu ce părere are Greta Thunberg despre acțiunea de defrișare a pădurilor de care profită companii precum IKEA atunci cînd nu sunt direct implicate în această ruinare a mediului din România. Nu am aflat nimic. Am aflat însă din cartea lui Cory Morningstar, The Manufacturing of Greta Thunberg (Books on Demand, 2019, https://www.amazon.com/Manufacturing-Greta-Thunberg-Cory-Morningstar/dp/3749464758?ref_=ast_author_mpb, o carte care ar trebui tradusă în română, în ciuda aversiunilor declarate ale autoarei față de imperialismul bărbatului alb, aversiune care presupune cu siguranță un feminism militant și dincolo de convingerea ei că teritoriul canadian ar trebui returnat indigenilor; mai multe despre Morningstar puteți citi la https://wikispooks.com/wiki/Cory_Morningstar și la https://www.cbc.ca/news/canada/london/naturalized-lawn-london-ontario-1.6484329; cîteva interviuri la https://www.owltail.com/people/ATtEx-cory-morningstar/appearances) ceva deosebit de instructiv, și anume, că pe lîngă complexul militar-industrial și cel medical-industrial, de care știam, există și un complex non-profit-industrial asigurat de rețeaua globală de ONG-uri care au misiunea de a acoperi sau justifica operațiunile de exploatare a resurselor din întreaga lume. Aceste trei complexe acționează în mod sincron, se acoperă și-și pregătesc acțiunile în mod reciproc. Cred că ar trebui adăugat aici și complexul educațional-industrial care s-a ocupat de reforma învățămîntului și în România după rețeta de succes aplicată în întreaga lume în scopul producerii unor societăți alienate mintal, succes vizibil de cel puțin zece ani în România în fiecare reacție civică a segmentului educat (pentru detalii, vedeți cele două lucrări esențiale dedicate de Mircea Platon reformei învățămîntului românesc, https://www.ideeaeuropeana.ro/carti/publicistica-eseuri/cominternul-educational-si-descolarizarea-digitala/ și https://www.ideeaeuropeana.ro/carti/publicistica-eseuri/descolarizarea-romaniei-scopurile-cartitele-si-arhitectii-reformei-invatamantului-romanesc/). Tocmai desfășurarea Revoluției în același timp în toate domeniile (economie, politică, educație, hrană, sănătate, cultură, religie) face ca ea să fie mai greu de observat. Revoluțiilor de catifea le-a urmat actuala Revoluție invizibilă.
Unul dintre obiectivele organizațiilor de mediu constă în realizarea „revoluției energiei curate”, care nu servește de fapt mediului, ci salvării sistemului economic capitalist prin specularea „bogăției climatice care a permis o dezvoltare fără precedent”, producînd noi bunuri și piețe financiare prin noi forme de exploatare (The Manufacturing of Greta Thunberg, p. 2-3). Aceste forme de exploatare au fost ascunse sau „traduse” de complexul non-profit industrial, infiltrat și în instituțiile statului (posibil și în BOR, deși receptivitatea cu care liderii ortodocși înțeleg să spună ce li se cere poate că a făcut inutilă plantarea unor ecologiști profesioniști, mai ales că ortodoxia civică, principalul ferment ideologic, a prins rădăcini în BOR de ani buni), ca forme noi de conștiință de mediu și de solidaritate globală. Marile corporații folosesc această rețea de activiști de mediu, care le oferă alibiuri și o purificare publică a conștiinței în timp ce continuă să polueze, să distrugă și să supună populația unor noi forme de înrobire, camuflate în noua revoluție eliberatoare (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/05/politica-de-revolutionare-in-imperiul.html). Am selectat în continuare din cartea lui Cory Morningstar cîteva pasaje revelatoare pentru relațiile dintre corporații și activiștii pentru mediu:
„[…] Occidentul nu este în poziția de a «preda» (și nici în aceea de a stimula sau de a genera) sistemul «corect» de valori în ceea ce privește sustenabilitatea lumii, în condițiile în care cei mai mari poluatori de pe planetă sunt transformați în «lideri climatici» și «eroi climatici». Aceasta este o realitate răsturnată. O realitate pe care suntem condiționați să o acceptăm. Instituții precum Națiunile Unite, în tandem cu mass-media, bagă pe gît cu lingura această nebunie (care sfidează orice logică) populației din toată lumea, menținînd-o în stare de servitute față de clasele conducătoare.” (p. 13-14).
„[…] Pe lîngă stimulentele identificate în secțiunea privind investițiile la înființarea unui ONG este ideea că utilizatorii vor fi încurajați să «comunice în consens și cu putere cu actori influenți». Astfel de formatori de opinie sunt Greta Thunberg și Jamie Margolin, care au ambii un viitor profitabil în branding-ul industriilor și produselor «durabile», dacă doresc să urmeze această cale în utilizarea celebrității lor actuale pentru cîștig personal (un semn distinctiv al mișcării ONG-urilor «de bază»).” (p. 8)
„[…] Fundația We Don’t Have Time citează doi consilieri speciali pentru tineret și administratori: Greta Thunberg și Jamie Margolin” (p. 4).
„[…] We Don’t Have Time este activă în principal pe trei piețe: social media, publicitate digitală și compensarea de carbon.” (p. 7)
„[…] Prezența Ikea în consiliul consultativ al organizației We Don’t Have Time trebuie remarcată în mod corespunzător. În 2017, Ikea a acordat un grant de 44,6 milioane USD din partea Fundația IKEA coaliției We Mean Business (fondată în 2014). Acest grant a fost de fapt «a doua cea mai mare donație unică făcută vreodată de brațul caritabil al gigantului retail IKEA». Membrii fondatori ai coaliției We Mean Business includ The B Team, Business for Social Responsibility (BSR), Carbon Disclosure Project, Ceres, The Climate Group, World Business Council for Sustainable Development (WBCSD) și Prince of Wales Corporate Climate Group. Alți parteneri We Mean Business includ United Nations Global Compact, the United Nations Environment Programme (UNEP), UNEP Finance, World Bank și World Wildlife Fund. Echipa B este condusă de Purpose, firma de relații publice cu scop lucrativ condusa de co-fondatorul Avaaz, Jeremy Heimans, coautor al cărții New Power. Ikea este client al Purpose și partener al ONG-ului Purpose «We Are Here Now» («Here Now»).
În următorul fragment din articolul din 28 ianuarie 2016, din articolul lui Maclean, “We Hit ‘Peak Stuff?’ Ikea Says There’s Room to Grow”, fervoarea climatică a zonei corporatiste care cucerește în prezent globul este demonstrată încă o dată:
„Așadar, cum să înțelegem pe de o parte afirmațiile Ikea despre atingerea plafonului maxim al vînzărilor și, pe de alta, campania care îndeamnă lumea «să cumpere mai multe»? Un purtător de cuvînt s-a oferit voluntar să explice într-un e-mail comentariile lui [Steve] Howard [șeful de sustenabilitate de la Ikea], afirmînd că acestea au fost făcute ca «parte a unui context global mai larg în care mulți oameni au încă mijloace foarte limitate», în timp ce Sjostrand a sugerat că obiectivul este «să ne dezvoltăm în continuare afacerile, dar s-o facem într-un mod mai sustenabil.» În traducere: Ikea vă va vinde mai multă mobilă și mobilier de casă, dar se va strădui să vă facă să nu vă simțiți vinovați pentru asta. Ceea ce explică de ce rapoartele corporative ale companiei sunt pline de exemple de inițiative de sustenabilitate, de la vînzarea doar a iluminatului compatibil cu LED-uri pînă la servirea în bistrourile Ikea doar a peștelui recoltat în mod responsabil.”
Sustenabilitatea și capitalismul sunt ca uleiul și apa. Cele două sunt incompatibile. Ele nu pot coexista.
«Revoluția climatică» urmărită de We Don’t Have Time et al. nu reduce consumismul de masă, ci oferă produse noi pentru a-l extinde.
«Revoluția energiei curate» nu amenință marea industrie petrolieră, ci o asigură. Nu slăbește capitalismul. Îl întărește. Nu inspiră rezistență – o stinge, transformînd-o în uitare.
[…] Mai degrabă, această direcție interconectată alcătuită din «vorbitori TED» (este vorba despre domeniul Tehnologie, Divertisment – Entertaining – și Design, https://en.wikipedia.org/wiki/TED_(conference); scopul conferințelor TED este acela de a produce schimbarea în lume, ceea ce explică de ce în România acest tip de organizație a apărut destul de tîrziu, mulțumindu-se să fructifice schimbarea produsă deja de intelectualii creștini ai Dilemei, deci ai României, nota mea, G.F.) și «lideri de gîndire» selectează și urmărește de regulă cele mai puternice și mai de succes companii financiare și tehnologice din lume precum și firmele de marketing care le propulsează spre succes.” (p. 19-20)
[…] „Complexul industrial non-profit trebuie considerat cea mai puternică armată din lume. Implicînd miliarde de oameni, toți interconectați, campaniile de astăzi, finanțate de oligarhi, pot deveni virale în doar cîteva ore prin sincronizarea coordonatorilor care colaborează în mod unitar spre obiectivul comun de a induce gînduri și opinii uniforme în toată lumea, metodă prin care se răspîndește treptat ideologia dorită. Aceasta este arta ingineriei sociale. Conformitatea și conținutul emoțional ca instrumente de manipulare au fost și vor fi întotdeauna cele mai puternice arme din cutia de instrumente a nebunilor care conduc. Dacă 300.000 de oameni au votat deja însuflețiți de «suflete climatice» pe un subiect aflat «în trending» în mai puțin de 48 de ore, atunci cu siguranță este vorba despre o idee grozavă.” (p. 13)
„Ceea ce se întîmplă este lansarea unei campanii globale pentru a introduce un consens necesar pentru Acordul de la Paris, Green New Deal și toate politicile și legislația referitoare la climă scrise de elita puterii – pentru elita puterii. Acest lucru este necesar pentru a debloca trilioane de dolari în finanțare prin cererea publică masivă.
Aceste acorduri și politici includ captarea și stocarea carbonului (CCS), recuperarea îmbunătățită a petrolului (EOR), bioenergie cu captarea și stocarea carbonului (BECCS), decarbonizarea totală rapidă, plăți pentru serviciile ecosistemice (denumite «capital natural»), energie nucleară și fisiune și o serie de alte «soluții» care sunt ostile unei planete deja devastate. Această repornire a unei economii capitaliste stagnante are nevoie de noi piețe, de o nouă creștere pentru a se salva. Astfel, se creează un mecanism necesar deblocării a aproximativ 90 de trilioane de dolari pentru noi investiții și infrastructură. Asistăm la crearea a și investiția în, probabil, cel mai mare experiment de schimbare a comportamentului uman încercat pînă acum, iar asta la scară globală.” (p. 5)
(Selecție și traducere de Gh. Fedorovici).
