În trecut, oameni făceau mai mulți copii gîndindu-se că în felul acesta existau șanse mai mari ca cel puțin unul să supraviețuiască bolilor, sărăciei, foametei, războaielor și iubirii pe măsură ce iubirea de aproapele era înlocuită cu iubirea revoluționară de umanitate. Amenințarea cu care ne confruntăm astăzi este diferită: nu atît bolile, cît sănătatea ne omoară în prezent cu zile, mai ales cînd este gîndită de OMS și de CDC, războaiele militare au fost înlocuite cu cele economice prin care Imperiul Binelui a raționalizat sărăcia și a înlocuit mortalitatea prin înfometare cu mortalitatea prin îndopare cu alimente toxice și prin contaminarea aerului, solului și apei, în timp ce iubirea de umanitate a fost îmbogățită cu iubirea specială pentru copii, unul dintre aspectele esențiale ale politicii occidentale de revoluționare, după cum se va vedea în continuare.
Destabilizarea unei societăți este posibilă nu doar prin specularea unei nedreptăți existente, ci și prin inventarea unei nedreptăți și prin încurajarea celor care se simt nedreptățiți ori sunt făcuți prin îndoctrinare ideologică să se simtă nedreptățiți. În felul acesta, revolta este confiscată și transformată în revoluție. Revoluția nu contestă abuzul de autoritate, ci legitimitatea acelei autorități. De aceea, în decembrie 1989 pe Ceaușescu nu l-ar fi putut salva nici un fel de propunere de îmbunătățire a vieții populației, oricît de generoasă ar fi fost ea.
Formele clasice de destabilizare pot fi controlate de agenții de influență, astfel încît efectele lor să poată fi limitate la zona urmărită. Dar atunci cînd autoritatea contestată este însăși înțelegerea realității, atunci cînd definiția ființei umane este descrisă ca un abuz, atunci cînd se urmărește destabilizarea întregii ordini naturale a societății, efectele nu mai pot fi controlate. Este ce se-ntîmplă în faza globală a politicii de revoluționare, în care ne aflăm de cel puțin două decenii.
Marxismul și liberalismul au două lucruri în comun: ambele sunt proiecte revoluționare, opunîndu-se ordinii tradiționale prin contestarea principiilor fundamentale pe care este întemeiată legea naturală. Ambele sunt anti-esențialiste, fiind expresia politică a nominalismului și pozitivismului anti-metafizic. Revoluția marxistă a deturnat revolta legitimă a muncitorilor și țăranilor ruși față de abuzurile clasei conducătoare, orientînd-o împotriva autorității claselor superioare, după cum revoluția liberală a declarat lipsa de legitimitate a oricărei autorități superioare rațiunii autonome (tradiția și Revelația).
Indivizii convertiți la ideologia occidentală refuză să recunoască nu doar implicarea Vestului în succesul Revoluției bolșevice, ci și implicarea Vestului în faza actuală, neomarxistă, a Revoluției, al cărei debut a avut loc imediat după cel de-Al Doilea Război Mondial prin diverse forme de eliberare (psihologică, prin Freud și Jung, religioasă prin Eliade, socială prin feminism, pacifism și revoluție sexuală). Diferența este că în timp ce marxismul a fost folosit de Germania pentru a destabiliza Rusia (în timp ce se folosise de Islam pentru a destabiliza Imperiul Britanic, vezi Iskander Ayazovich Gilyazov, “Germany and its plans for “revolutionization” of the Islamic world during World War I”, Terra Sebus: Acta Musei Sabesiensis, Special Issue, 2014, p. 397-409, https://www.cclbsebes.ro/docs/Sebus_SI_2014/26_IAGilyazov.pdf), mutantul obținut prin încrucișarea liberalismului cu marxismul, a rațiunii autonome cu proletariatul descătușat, destabilizează culturile tradiționale și înțelegerea firească a realității din întreaga lume.
Bineînțeles că indivizii organizați în forme politice mai simple sau mai complexe au încercat dintotdeauna să-și creeze avantaje semănînd neîncredere și dușmănie în rîndurile potențialilor adversari. Este puțin probabil ca romanii să fi descoperit principiul „dezbină și stăpînește”, însă ei au fost primii care au știut să facă din el un instrument fundamental de politică externă, proiectînd pe baza lui acel sistem complex de promisiuni și amenințări care avea să fi cunoscut mai tîrziu drept pax americana. Principiul apare de la sine ca o soluție în orice colectivitate umană dominată de rivalitate și invidie, însă dacă la nivelul statelor pînă în urmă cu jumătate de secol el urmărea obținerea unui anumit control asupra adversarilor sau cel puțin realizarea unui echilibru între ei, el a dobîndit treptat un caracter tot mai evident auto-distructiv, care face din autorul politicii de revoluționare nu doar prima, ci și cea mai afectată victimă.
Germania sub Wilhelm al II-lea și în continuare pînă în 1933 a fost unul dintre statele care a investit cel mai mult în această formă de destabilizare politică a celorlalte mari puteri europene, a Rusiei și Marii Britanii în mod special: „În încercarea de a-și slăbi adversarul din est pe plan intern, Germania adoptase o «politică de revoluționare» (Revolutionierungspolitik), care includea sprijinul pentru separarea minorităților naționale de Imperiul Rus.” (Irina Novrikova, “The Provisional Government and Finland: Russian Democracy and Finnish Nationalism in Search of Peaceful Coexistence”, în Jane Burbank, Mark von Hagen, Anatolyi Remnev, editori, Russian empire : space, people, power, 1700–1930, Indiana University Press, 2007, p. 414.). În același timp, Septemberprogramm (Programul Septembrie), parafat la 9 septembrie 1914, urmărea „slăbirea puterii Franței, împingerea Rusiei mult spre est și înființarea unei Asociații Economice Central-Europene care, sub pretextul egalității membrilor săi, va fi de fapt condusă și dominată de Germania, care-și va consolida astfel hegemonia economică și politică în Europa.” (Jacek Kosiarski, “Deutschland, Mitteleuropa und die Revolutionierung Russlands“, Stosunki Międzynarodowe – International Relations, nr. 2 (t. 51), 2015, http://www.irjournal.pl/pdf-124730-52773?filename=Germany_%20Mitteleuropa%20and.pdf). Kosiarski arată că Septemberprogramm urmărea realizarea conceptului mai vechi de Mitteleuropa prin „crearea unei comunități politice și economice europene care să fie centrată în jurul unui nucleu sub forma relației strînse dintre Germania și Austria (sau Austro-Ungaria) și cărora li s-ar alătura alte țări, în special din Europa Centrală, de Est și de Sud-Est”. Evident, Uniunea Europeană s-a edificat pe acest proiect și nu pe „fundamentele creștine ale Europei”, chiar dacă ortodocșii euroatlantici pretind că realizarea UE reprezintă vestea bună a creștinismului. De fapt, aceste pretinse fundamente creștine au devenit instrumentale pe măsura acutizării tensiunilor dintre Rusia și blocul euroatlantic, ca o legitimare tîrzie a proiectului european. Faptul că această precizare este refuzată de autoritățile din UE nu înseamnă că principiile creștine au fost scoase între timp din „constituția” UE, ci mai degrabă că nu au fost niciodată acolo.
Profitînd de regresul economic, de tragedia colectivă și de slăbirea înțelegerii libertății, a democrației și a statului de drept produse în Europa de cele două totalitarisme și de cele două războaie mondiale, Statele Unite și-au sporit influența în țările europene, satisfăcînd și întreținînd așteptările populației europene sau producînd așteptări noi cu privire la „darul libertății”. Treptat, pe măsură ce liberalismul clasic era eliminat de neoliberalism, eliminare care îi înlesnea acestuia combinarea cu neomarxismul, forme noi de eliberare începeau să fie promise, corespunzătoare formelor noi de opresiune care începeau să fie inventate. Statele Unite trebuiau să rămînă eliberatoare cu orice preț, chiar dacă prețul începea să fie libertatea, normalitatea, înțelegerea clasică a ființei umane și a celorlalte lucruri care țin de constituția omului. Lucruri inacceptabile cu două generații în urmă, precum căsătoria dintre doi oameni de același sex, au devenit acceptabile în urma succesului misiunii eliberatoare americane. Avortul a devenit un drept al omului, iar copiii pot fi eutanasiați la cerere. Pedofilia, poate cea mai gravă formă de degenerare umană (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2020/05/educatia-pedofila.html), este încurajată de statul american, după cum se poate vedea din articolul lui Sarah Parshall Perry, “The Trans-Mind Virus Is Mutating” (https://www.theamericanconservative.com/the-trans-mind-virus-is-mutating/), din care am tradus mai jos cîteva fragmente lămuritoare.
În trecut, speranța de viață era redusă, dar șansele de a muri ca un om normal, indiferent de vîrstă, era ridicate. Informațiile oferite de Perry ne arată că astăzi speranța de viață este ridicată în timp ce șansele ca părinții, copiii sau orice individ uman să rămînă normali sunt tot mai reduse pe măsură ce imperiul anti-realității își continuă politica de revoluționare. În trecut, părinții se temeau ca nu cumva copiii lor să fie răpiți – de moarte sau de barbari. Astăzi, tot mai mulți dintre ei își îmbracă copiii în haine de sex opus, acceptînd principiul revoluției actuale: fiecare om are obligația de a lupta împotriva realității existente și nu devine liber pînă cînd nu-și construiește propria lui realitate.
*
Sarah Parshall Perry, “The Trans-Mind Virus Is Mutating”:
„În Statele Unite, Leigh Finke, un legiuitor transsexual (bărbat biologic) din Minnesota, a elaborat un proiect de lege care declară Minnesota «stat de refugiu» pentru tranziția (mutilarea medicală sub pretextul schimbării sexului) a minorilor și a propus acum un amendament la legislația de stat care ar clasifica «apropierea sexuală față de copii» ca orientare sexuală protejată.
[…] În Colorado, douăzeci și șapte de democrați din Camera Reprezentanților de Stat tocmai au votat împotriva propunerii de condamnare a expunerii indecente în prezența minorilor, un legiuitor comentînd că interdicția penală afectează în mod nedrept comunitățile de travestiți sexuali și trans-sexuali.
[…] premisa Comisiei Internaționale de Juriști este că legile agasante ale limitei de vîrstă pentru consimțămînt ar trebui ignorate, deoarece sexul cu minori nu este cu adevărat răul social pe care îl credem că
[…] Și în statul Washington, democrații au adoptat legea Senatului 5599, care ar permite statului să ascundă în mod legal copiii fugiți de părinții lor, dacă părinții nu sunt de acord cu «tranziția de gen» sau cu decizia copilului lor de a face un avort.
[…] În 2022, Centrul Moore pentru Prevenirea Abuzului asupra Copiilor de la Universitatea Johns Hopkins s-a lăudat cu angajarea unui profesor non-binar, după ce aceasta a demisionat de la Universitatea Old Dominion. Ea a părăsit ODU din cauza unor nemulțumiri pe care le-a produs prin normalizarea limbajului, preferînd să folosească expresia «persoanele atrase de minori», în schimbul termenul mai «stigmatizator» de «pedofil».
[…] O profesoară din Texas a fost concediată după ce filmări ascunse au indicat că aceasta susținea pedofilia cu o insolență incredibilă într-o sală de clasă plină de copii minori: «Le vom numi PAM-uri, adică persoane atrase de minori. Așa că nu trebuie să judecați oamenii doar pentru că vor să facă sex cu un copil de cinci ani.»
[…] De asemenea, pare să existe o legătură între intervențiile medicale pentru schimbarea de sex și promovarea pedofiliei. Impulsul necruțător pentru «asistență medicală» de afirmare a genului pentru minori postulează ideea că castrarea băieților sănătoși sau realizarea de mastectomii duble fetelor sănătoase este o știință «sigură».
[…] În plus, insistența continuă conform căreia minorii au maturitatea și capacitatea de a consimți la proceduri medicale ireversibile de «afirmare a sexului» susține argumentul conform căruia aceștia au, de asemenea, capacitatea de a consimți la alte decizii care pot schimba viața. Precum ar fi decizia de a face sex cu adulții.
[…] În Regatul Unit, de exemplu, Mermaids – o organizație care se autoproclamă una dintre cele mai mari organizații LGBTQ+ care sprijină copiii transgender din țară – încă face eforturi să se desprindă din cel mai recent coșmar de relații publice. Un administrator al organizației de caritate și-a dat demisia în octombrie, cînd au apărut informații potrivit cărora a vorbit la o conferință organizată de un grup care promovează pedofilia.
[…] Odată ce negăm realitatea biologică, urmează dizolvarea ordinii morale. Cînd pretindem că ochii noștri mint în legătură cu realitatea noastră sexuală, noțiunile «egoiste» de consimțămînt, capacitate sau lege naturală sunt mult mai ușor de denunțat.”
(Sarah Parshall Perry, “The Trans-Mind Virus Is Mutating” (https://www.theamericanconservative.com/the-trans-mind-virus-is-mutating/. Selecție și traducere de Gh. Fedorovici.)
