La încoronarea lui Charles al III-lea a participat o mulțime de oameni goi, profitînd cu toții de faptul că orice copil capabil să declare că regele este gol a fost împiedicat să intre, în timp ce Dumnezeu a înțeles mesajul și și-a văzut singur de drum.
Cîteva zile mai tîrziu, în studioul ProTV un copil a fost încoronat aparent ca geniu, dar românii atenți au recunoscut în Rareș Prisăcariu prezența lui Eminescu, Țepeș și a preotului psihoterapeut ortodox care-l interpretează pe Dumnezeu potrivit noului scenariu al mentalității deschise care a înlocuit Sf. Scriptură în BOR (am scris cîte ceva despre „Interviul cu Dumnezeu”, un text care nu are nici o legătură cu Octavian Paler, la https://www.nistea.com/eseuri/intrevedere/42 ; la vremea respectivă mi-ar fi venit greu să cred că ortodoxia românească va putea fi înlocuită atît de rapid cu forma actuală de spiritualitate degenerată/cult motivațional/ descrisă între timp ca deism terapeutic moralist https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/02/zimbetul-medicamentul-nemuririi.html)
Poate că este doar o coincidență și Rareș ar fi cîștigat ultima ediție a show-ului „Românii au talent” chiar dacă partenerul strategic nu ar avea nevoie în actualul context geo-politic și militar de o trezire a sentimentului național în România, chiar dacă Kövesi nu ar umbla prin biserici îmbrăcată în costum național și chiar dacă diverși actori politici nu ar fi început brusc și complet neașteptat să adopte un discurs patriotic și chiar dacă mesajul lui Țepeș recitat de Rareș („De azi înainte însă, tîlhăriile de orice fel, silniciile, minciuna, vînzarea de ţară se vor pedepsi cu capul!”) nu ar recupera poporul unindu-l întru anticorupție cu tefelimea woke, în ciuda faptului că mesajul lui Eminescu (https://www.youtube.com/watch?v=sGDwfdX2OtY) îi lasă pe #rezistenți în offside cel puțin în privința idolatrizării modelului occidental.
Poate că sunt simple evenimente, fără nici o legătură între ele. Dacă ar fi o legătură, ea ar fi determinată de relația dintre noi și ei. Dar ce să aibă ei cu noi? De ce ar vrea ei, de pildă, ca noi să sărbătorim Paștele odată cu ei? Și de ce i-ar lăsa pe cei mai antipatici dintre ei să propună lucrul acesta? Oare nu cumva tocmai pentru a ne trezi, încuraja și dezvolta sentimentul național?
Dar românul s-a născut poet. Proza îl lasă rece.
