Lumea pierdută

 

Lumea pierdută este lumea care a pierdut lumea lui Dumnezeu. Lumea pierdută este lumea omului pierdut. Omul s-a pierdut pe sine și a pierdut lumea lui Dumnezeu atunci cînd s-a convins că lumea făcută de Dumnezeu este făcută doar pentru om și că doar omul o merită în virtutea calităților lui. Lumea pierdută este lumea care s-a pierdut pe sine chiar în clipa în care era convinsă că în felul acesta nu face decît să se salveze. Lumea pierdută este o lume umanistă, adică o lume care își închipuie că semnele prăbușirii, uitării, nebuniei și morții sunt tot atîtea semne promițătoare ale unui viitor de aur.

Pierzînd lumea lui Dumnezeu, omul a pierdut lumea cu totul. Lumea pierdută nu este o lume stabilă, ci o lume care se desface chiar în timp ce este construită. În dorința de a avea o lume a lui, omul pierdut crede că poate avea o lume doar a lui, iar această convingere îl împiedică cu atît mai mult să întemeieze o lume reală, durabilă. Lumea omului pierdut este o lume de vis care se destramă la prima rază a realității. Căci lumea pierdută nu este izolată de lumea lui Dumnezeu, ci se formează și se dizolvă în chiar lumea lui Dumnezeu. Irealul nu poate exista decît în hotarele realității. Nu putem ieși din realitate; pierdem realitatea nu prin ieșirea din ea, ci prin respingerea sau ignorarea ei.

După cum putem vedea însă chiar în societatea românească de cel puțin două decenii, departe de a duce la pacea universală, convingerea că lumea există pentru mine, că este de drept a mea și doar a mea, iar eu nu trebuie decît să învăț să mă folosesc de opiniile dominante ale zilei în modul cel mai sincer și mai onest cu putință, duce de fapt la o pulverizare rapidă a noțiunii de lume și, prin urmare, la sporirea sentimentului general de nesiguranță. Fiecare individ care pierde lumea este redus la statutul dublu de vînat și vînător. Nivelul sporit de agresivitate pe care îl putem constata în aglomerările urbane de astăzi nu este determinat de mitocănie, ci de teamă. Omul inuman sau antiuman (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/11/despre-omul-uman-inuman-anti-uman-si.html) nu te îmbrîncește pentru că este prost crescut, ci pentru că într-o lume pierdută îți simți viața în pericol. Într-o lume pierdută fiecare om este singur, deci un potențial dușman pentru fiecare om singur. Omul care trăiește în lumea lui Dumnezeu interpretează greșit mesajul omului pierdut ca un avertisment de tipul „nu-mi sta-n drum!”. În realitate, omul pierdut vrea să spună „nu mă ucide!” Instabilitatea lui emoțională și psihică este determinată de dificultatea de a intui natura de vînat sau de vînător a celui din fața sa. De aceea, omul pierdut este constrîns să-i îmbrîncească ori cel puțin să-i ignore (eliminîndu-i mintal) pe toți cei pe care-i întîlnește, intruși periculoși în lumea care-i aparține de drept, exprimîndu-și în felul acesta obligația de a-i ucide simbolic pentru că doar în felul acesta se poate rămîne în viață într-o lume pierdută. În definitiv, aceasta este morala din Lord of the Flies: naufragiul copiilor reprezintă pierderea lumii, iar Jack a fost primul care a înțeles că pierderea lumii este deopotrivă condiția și șansa întemeierii lumii pierdute. Cei care i s-au adăugat au făcut-o doar pentru a rămîne în viață.

Este greu de spus în ce măsură acest război universal al fiecărui om împotriva tuturor reprezintă o eroare a arhitecților lumii pierdute sau dacă el a fost gîndit și permis de umaniști tocmai pentru a face din lumea pierdută singura soluție la disperarea produsă de pierderea lumii. Impresia mea este că proiectul umanist continuă să fie oferit ca un remediu nu în ciuda dezastrului psihologic și social produs, ci tocmai în virtutea acestui dezastru. Această impresie este susținută de faptul că principala cauză a alienării omului de astăzi, și anume pierderea lumii, continuă să fie ignorată în timp ce doar patologiile produse de această alienare sunt recunoscute, discutate și analizate public. Această cauză este ignorată inclusiv în mediul creștin, semn al unei pierderi totale a discernămîntului în rîndul credincioșilor, care face posibilă încercarea de a întemeia o lume pierdută în interiorul Bisericii însăși în timp ce speranțele legate de reușita întreprinderii sunt aprinse și susținute chiar de liderii creștini.

Mi se pare revelatoare în această privință activitatea dlui Virgiliu Gheorghe de conștientizare a publicului cu privire la diversele afecțiuni psihice și mintale sau maladii spirituale produse de actuala cultură globală a morții [1]. Personal, nu mă deranjează posibilitatea ca dl Virgiliu Gheorghe să se folosească de bolile și spaimele omului de astăzi doar pentru a-și asigura succesul la viitoarele alegeri parlamentare, unde candidează pentru funcția de senator de Suceava din partea partidului AUR, după cum mi s-a părut de înțeles și faptul că am aflat de-abia recent, mai precis de-abia după ce și-a anunțat candidatura, că numele său întreg include particula Vlăescu. Nu mă interesează nici în ce măsură omul a speculat omofonia dintre numele său și cel al scriitorului Virgil Gheorghiu pentru a-și asigura un plus de prestigiu și autoritate în mediul ortodox. Poate că astfel de presupuneri sunt pe cît de nedrepte, pe atît de absurde și artificiale, deși mi se pare că se poate vorbi în schimb cu îndreptățire despre o anumită lipsă de onestitate în discursul cuiva care pretinde că este pregătit să se sacrifice pentru binele românilor și al României printr-un umilitor mandat de senator, purtînd strivitoarea cruce de parlamentar pentru cel puțin următorii patru ani. Ce mi se pare grav însă este brutalitatea cu care românii sunt amenințați, somați efectiv să voteze cu AUR și Simion, identitatea românească și cea creștină fiind nu doar decise, ci verificate, confirmate și condiționate de votul pentru AUR:

„Cei care vor vota cu alte partide decît cu AUR trebuie să știe că vor vota cu aceia care vor pune bazele acestei legi. Această lege așteaptă, este în sertar … aceasta înseamnă o nouă lovitură dată familiei” (https://www.activenews.ro/opinii/Virgiliu-Gheorghe-Vlaescu-discursuri-explozive-la-Suceava-si-in-Senatul-Romaniei-Numai-AUR-si-George-Simion-vor-putea-apara-casatoria-normala.-Cine-nu-voteaza-cu-AUR-voteaza-pentru-cei-care-vor-promulga-maine-casatoriile-homosexualilor-VIDEO-193323). 

Dl Vlăescu (aka Virgiliu Gheorghe) vorbește în cadrul aceleiași intervenții din Parlament despre ușurința cu care românii se lasă corupți, explicînd corect această slăbiciune prin criza de identitate. Dar șantajul moral (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/11/politica-si-adevarul.html) la care îi expune pe români discursul de tip AUR (și anume, dacă nu votezi AUR înseamnă că ești de partea globaliștilor, ateilor și neomarxiștilor, ești deci anti-român, anti-familie și anti-creștin) nu face decît să speculeze această slăbiciune și să genereze o nouă formă de corupție și noi forme de nebunie, prin care indivizii ajung să-și închipuie că au dobîndit o identitate etnică, națională și religioasă doar pentru că susțin un partid și pe liderii lui care au descoperit oportunitatea refacerii lumii pierdute în condițiile pierderii lumii.

Un psihopat din filmul Con Air, Garland Greene, „Mutilatorul din Marietta” (interpretat de Steve Buscemi), renunță brusc la gîndurile criminale din clipa în care intonează împreună cu o fetiță cîntecul „He’s Got the Whole World in His Hands” (https://www.youtube.com/watch?v=UFFJhO90VN8). Poate pentru că a înțeles că nu există doar această lume pierdută, în care ucizi sau ești ucis, în care nu poți să nu ajungi bolnav de o boală fără vindecare („There is no medicine for what I have”, îi mărturisește el fetiței), ci că această lume pierdută nu poate înlocui lumea lui Dumnezeu, oricît de bine ar reuși omul pierdut să se convingă de faptul că are lumea întreagă în mîinile lui. De fiecare dată cînd o face, indiferent că numește această lume societatea deschisă, noua ordine mondială, MAGA sau România neamului absolut nu reușește decît să piardă lumea și să se piardă pe sine, înstrăindu-se tot mai mult de lumea lui Dumnezeu, închipuindu-și că a devenit normal doar pentru că există un număr mare de oameni care suferă de aceeași boală. Stăpîniți fie de delirul milenarist-secularist, fie de replica lui milenarist-creștină, ajungem să credem cu ușurință că pentru a ne face bine nu trebuie decît să ne luăm lumea înapoi.  

Notă:

 

[1] — https://www.activenews.ro/stiri-mass-media/Dr.-Virgiliu-Gheorghe-Vlaescu-sustine-conferinta-Cauzele-spirituale-si-psihice-ale-bolilor-la-Sala-Patria-din-Brasov-pe-19-noiembrie.-Sunteti-bineveniti-193299;

— https://www.activenews.ro/stiri/Riscuri-pentru-sanatatea-mintala-la-noua-generatie-Conferinta-lui-Virgiliu-Gheorghe-de-la-Scoala-Brancoveneasca-din-Constanta.-VIDEO-IN-DIRECT-189761;

— https://basilica.ro/protoieria-moinesti-a-organizat-o-conferinta-despre-adictia-digitala/.

Este trumpismul noua cheie a marilor succesuri?

 

Orice românaș știe că dacă vrei să n-ai eșece în viață trebuie mai întîi de toate să fii antipesede. Băsescu și Iohannis au primit două mandate pentru că au fost cei mai convingători antipesediști. Ciolacu ar cîștiga alegerile din primul tur dacă i-ar convinge pe români că este cel mai antipesedist dintre pesediști.

În virtutea antipesedismului declarat de Băsescu și Iohannis, electoratul le-a iertat toate abuzurile, începînd cu faptul că regimurile conduse de cei doi au devenit mai corupte decît cele pesediste, determinînd inclusiv în PSD niveluri de corupție fără precedent. Contrar convingerii electoratului copleșit de propriul discernămînt, nu pesedeul a corupt pedeleul și peneleul, ci invers. Iar din momentul în care electoratul inteligent și matur politic l-a ales pe Iohannis, i-a acceptat implicit pe destoinicii cîrmaci Cîțu-Ciucă-Ciolacu, deosebiți prin inteligență, integritate și competență de rudimentara Dăncilă precum ziua de noapte. Dacă lucrurile ar fi stat altfel, am fi aflat-o cu siguranță de la electoratul românesc educat, care nu este doar lucid și moral, ci și deosebit de curajos. Bordurile și asfaltul de care acest electorat s-a dat cu fundul în marile proteste anticorupție stau mărturie. 

Și George Simion știe cît de important este antipesedismul în compoziția noii identități românești, așa că se străduiește să se prezinte drept cel mai antipesedist dintre toți antipesediștii din istoria României. Ceea ce îi scapă însă dlui Simion este că electoratul educat îl urăște pe Trump chiar mai mai mult decît urăște pesedeul. Nu știu în ce măsură dl Simion se bazează pe voturile maneliștilor, însă în condițiile în care maneliștii nu reprezintă încă majoritatea populației românești și, în orice caz, le lipsește conștiința civică care să-i aducă la vot, mi se pare că dl Simion face o eroare tactică identificîndu-se cu Trump:

„Și-au dat și ei seama după patru ani că eu vorbesc ca Trump. Suntem în esență un partid trump-ist, suntem singurul partid care a avut o poziție clară față de alegerile din Statele Unite de susținere a lui Donald Trump” (https://www.fanatik.ro/care-sunt-procentele-reale-ale-lui-george-simion-si-ale-partidului-aur-suntem-un-partid-trump-ist-20884642)

Aparent, prin asumarea doctrinară a trumpismului, dl Simion pare să-și asigure un avantaj de imagine, anulînd acuzația constantă de putinism. Numai că în rîndul clasei de mijloc din România, trumpismul este văzut ca o formă de putinism, strămoșul comun al lui Putin și Trump fiind în mintea electoratului lucid, matur și responsabil din România nimeni altul decît Hitler. Cu toate acestea, dl Simion continuă să asume trumpismul la un nivel care îi depășește periculos antipesedismul, ceea ce, în cazul unei victorii, va oferi o variantă a Imnului golanilor: „Mai bine trumpist/ Decît antipesedist etc”. Dar în loc să preia și să aplice în context românesc gafa democraților americani cu privire la „gunoaiele” care îl susțin pe Trump, legînd de pildă ura pesedistă față de Golanii din Piața Universității de disprețul elitei pentru mahalaua ineptă, dl Simion reușește nu doar să rateze acest moment, dar chiar să-și amenințe poziția, făcînd segmentul progresist, puternic reprezentat nu doar în mediul evanghelic și catolic din România, ci și în BOR, să aibă impresia că este văzut ca un gunoi de segmentul suveranist.

Asocierea lui Trump cu fascismul/nazismul îi asigură în continuare dlui Simion voturile simpatizanților neolegionari precum și cele ale fundamentaliștilor ortodocși, însă îi îndepărtează pe alegătorii ortodocși moderați (care, după cum a demonstrat-o referendumul pentru familie din 2018, sunt în jur de 80%), după cum îi îndepărtează și pe puținii conservatori autentici din România care nu se regăsesc în noua identitatea româno-trumpistă propusă de AUR (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/11/demnitate-alea-alea.html).

Îmi este greu să cred că dl Simion nu cunoaște această situație. De aceea, faptul că păstrează discursul trumpist adoptat în ultimele luni mă face să mă întreb dacă nu cumva pe lîngă șapca MAGA a primit și altceva.

Evident, răspunsul ni-l va oferi rezultatul următoarelor alegeri.  

Demnitate, alea, alea

 

Primul punct din „Programul de guvernare AUR în 15 puncte” este intitulat „Românii – demni în Europa și în lume” (https://programaur.ro/program/). Problema este că deși demnitatea este legată și de situația economică a individului, temelia demnității nu este totuși nivelul de trai, așa cum decurge din descrierea acestui punct (https://programaur.ro/1-romanii-demni-in-europa-si-in-lume/), ci conștiința morală, raportarea la propria identitate personală și națională, relația cu locul și cu istoria. Dacă demnitatea ar ține de ceea ce ai în primul rînd, atunci orice interlop sau parvenit sunt modele de demnitate, așa cum se consideră de altfel în zona subeducată din România. Demnitatea și respectul pe care ea îl asigură țin însă de ceea ce ai făcut și faci și de felul în care ai trăit și trăiești. Prin urmare, demnitatea presupune obligatoriu trecut, adică istorie și caracter moral.

Felul în care ne percep alții depinde în primul rînd de felul în care ne percepem noi înșine. De aceea, convingerea din programul AUR că demnitatea poporului român va fi asigurată prin „impunerea” respectării și recunoașterii României de către statele străine este puerilă. Statele străine ne vor respecta de-abia atunci cînd vom înceta să mai căutăm sursa respectului în afara noastră. Să te fotografiezi umil cu șapca MAGA în mînă lîngă un poster cu Trump, cum a făcut dl George Simion în urma victoriei recente a lui Trump în alegerile din SUA, nu demonstrează demnitate, ci exact opusul ei: Boss, cîtă demnitate ai! Respect! Dă-mi, nene, și mie măcar un pic din ea!

Am scris în repetate rînduri pe acest blog despre felul în care românii au fost dislocați din ei înșiși printr-un dublu tratament de alienare: pe de o parte prin diminuarea disprețuitoare manifestată de elita intelectuală, pe de alta prin amplificarea mitologică răspîndită de zona fundamentalistă, ambele procedee urmărind același scop al anulării conștiinței istorice din mentalitatea românească actuală. Această dublă presiune a reușit să determine o parte din societatea românească să-și însușească o identitate ca afară, care-i oferă demnitatea de tip Euro, o altă parte să-și găsească o demnitate mistică în noua ortodoxie New Age sau/și în apartenența afectivă la legionarism, în timp ce restul își oferă singură respectul prăbușindu-se în neantul manelist în care ai valoare de fiecare dată cînd dai boxa la maxim. Nici unul din aceste grupuri nu este interesat de tipul de demnitate oferit de dl Simion și AUR: toate și-au asigurat-o deja, chiar dacă prin căi diverse, unii prin progresism, alții prin naționalism mistic iar alții prin manelism. Evident, după cum arătam mai sus, fiecare dintre aceste înțelegeri ale demnității este la fel de falsă precum cea oferită de programul AUR.