În ordinea adevărului, o afirmație este falsă cînd contrazice realitatea. În ordinea minciunii, o afirmație este falsă cînd contrazice realitatea falsificată de narațiunea dominantă, după cum s-a întîmplat în comunism și nazism și după cum vedem în ordinea occidentală în care ne aflăm. Dar asta nu înseamnă că orice afirmație care contrazice realitatea falsificată este neapărat adevărată. De pildă, în timpul comunismului opoziția a venit a venit din două direcții principale false, constituite de naționalismul mistic și de occidentalismul mistic, preferabile comunismului nu în sensul în care realitatea este preferabilă utopiei, ci în sensul în care reprezentau o utopie mai satisfăcătoare din mai multe puncte de vedere: mai accesibilă și totodată mai înaltă, mai generoasă, mai liberă.
Doar în ordinea adevărului pot exista afirmații false și afirmații adevărate. În ordinea minciunii nu există decît afirmații false adevărate, elaborate de cei care și-au impus propria realitate falsă, și afirmații false false, propuse de cei care contestă falsa narațiune dominantă în numele narațiunii lor false periferice.
