Nu toate păsările vestesc sfîrșitul iernii. Unele păsări, precum șoimii, ar vrea să țină iarna pe loc. Este mai ușor să vînezi iarna, cînd prada se ascunde mai greu și este silită să caute hrană la distanță tot mai mare de locul ei ferit. Dacă șoimii ar fi oameni, ar încerca să vîneze primăvara mai întîi.
În cîntecul compus de Gillian Welch și David Rawlings, „Winter’s Come and Gone” (https://www.youtube.com/watch?v=nzZLpjT5jgM), trei păsări anunță că iarna a venit și s-a dus. Ele răspund rugăciunii formulate de eul liric, personajul care a stat atît de multă vreme afară în zăpadă și în ploaie. „So long now I've been out/ In the rain and snow”: aici nu este vorba de o iarnă grea sau de o iarnă lungă, ci despre o viață petrecută în condiții la fel de vitrege ca cele ale unei ierni fără sfîrșit. Mai mult, este vorba despre viața cuiva care nu este făcut să trăiască precum o pasăre: afară, în frig și în ploaie.
Cele trei păsări îndrăgite în America de Nord (red bird https://abcbirds.org/news/eight-red-birds-to-know-in-north-america/, bluebird https://en.wikipedia.org/wiki/Bluebird și mierla, black bird) vestesc primăvara sau poate chiar mai mult decît primăvara în măsura în care anunță sfîrșitul singurătății, neliniștii și fricii aduse de această iarnă aparte. Fiind atenți numai la strigătul șoimilor războiului și poate captivați de acesta, nici măcar nu ne mai dorim sfîrșitul iernii și am uitat pînă și de existența celorlalte păsări.
Se spune despre cei doi artiști că au capacitatea de a compune o muzică care sună și vorbește de parcă ar veni din urmă cu o sută de ani. Aș spune că unele dintre melodiile lor par la fel de bine că vin dintr-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, în care, precum în acest cîntec, iarna amenință să devină fără sfîrșit și cînd singurătatea, neliniștea și frica oamenilor vor ajunge de nesuportat.
