Faptul că omul poate ajunge pe alte planete și că ar putea realiza colonii acolo nu înseamnă că ar putea continua să crească și să se înmulțească așa cum a putut să o facă pe Pămînt. De fapt, este sigur că nu ar putea să o facă, după cum argumentează savanții din domeniu (vezi aceste articole, care mi-au fost semnalate de cineva interesat de explorarea universului spiritual, https://www.swissinfo.ch/eng/business/we-will-never-live-on-mars-or-anywhere-else-besides-earth/46510576; https://aeon.co/essays/we-will-never-be-able-to-live-on-another-planet-heres-why; https://gizmodo.com/humans-will-never-colonize-mars-1836316222).
În condițiile în care agenția de turism spiritual BOR recomandă expedițiile de colonizare spirituală a diverselor planete din spațiul spiritual infinit ca exerciții indispensabile pentru dezvoltarea personală și pentru pacea minții credincioșilor ortodocși, cred că puținii creștini care i-au supraviețuit noii ortodoxii din România ar putea folosi observațiile din articolele menționate în favoarea recoerării locuirii creștine, împiedicînd astfel eforturile clerului ortodox de a proiecta suflarea morții de-a lungul Galaxiei Creștine și oferindu-i acesteia posibilitatea de a naște stele noi înainte ca ea să se dizolve în spațiul intergalactic ori să fie absorbită în găurile negre ale inimilor și minților ierarhiei ortodoxe.
Ideea de bază este simplă: așa cum simplul fapt că omul poate ajunge pe Marte sau pe o planetă B (https://aeon.co/essays/we-will-never-be-able-to-live-on-another-planet-heres-why) și că poate supraviețui acolo un timp nu înseamnă că poate trăi acolo pentru o vreme mai îndelungată, tot astfel simplul fapt că omul poate ajunge pe diferite planete spirituale și poate locui acolo nu înseamnă că omul poate locui oriunde, ci doar că are în el capacitatea locuirii. Experiența creștină a demonstrat că această capacitate se poate manifesta în modul cel mai deplin în cadrul Galaxiei Creștine și în modul cel mai uman pe Planeta Ortodoxia (care este firea omului, după cum sublinia inspirat părintele Rafail Noica), ai cărei locuitori au abandonat în cursul ultimelor două decenii viziunea ortodoxă, adoptînd prin călăuzirea unei ierarhii corupte sau neputincioase o viziune spirituală cosmică. Rezultatele sunt în plan spiritual similare celor observate de astrofizicieni în plan fizic și psihologic: destructurare sufletească și spirituală, pierderea tăriei spirituale, atrofierea discernămîntului, slăbirea inimii și a ascuțimii simțurilor, coagularea sîngelui (https://www.swissinfo.ch/eng/business/we-will-never-live-on-mars-or-anywhere-else-besides-earth/46510576).
Semnul morții unei stele sau a unei galaxii nu este pierderea luminii. Înainte ca steaua ori galaxia moarte să-și piardă pe deplin lumina (ele continuînd să emită chiar și după ce au murit o lumină la fel de falsă ca cea din titlul cotidianului Patriarhiei, și anume o lumină rece, moartă), primul semn al morții este încetarea generării unei noi lumini prin oprirea fenomenului de nucleosinteză (https://en.wikipedia.org/wiki/Stellar_nucleosynthesis).
Nu există planete vii într-un sistem solar mort sau într-o galaxie moartă, lipsite de hidrogen, așa cum stelele și galaxiile spirituale necreștine sunt lipsite de har. Cu toate acestea, credincioșii ortodocși din noua BOR au fost aduși fără știrea lor pe planeta Ortodoxia B. Ei sunt convinși că se află tot pe vechea planetă doar pentru că sunt orbiți de o falsă lumină, care-i împiedică să deosebească între lumina vie și cea moartă.
