Există oameni care știu ce vor și oameni care nu știu ce vor. Oamenii care nu știu ce vor se iau după cei care știu ce vor. De regulă, oamenii care știu ce vor sunt de două feluri: zombi și rinoceri, a treia categorie, cea a omului normal, fiind scoasă din discuție întrucît este o specie dispărută. Zombi își asigură confortul (determinat de hrană, siguranță și divertisment) indiferent de condițiile de viață, un zombi fiindu-și suficient și capabil să se simtă bine chiar și în cel mai degradant mediu de viață și în absența oricărei relații cu alți oameni. Rinocerul, în schimb, nu se poate simți împlinit decît în măsura în care transformă lumea și omul astfel încît lumea să fie cît mai prielnică creșterii și înmulțirii rinocerilor, iar omul care nu știe ce vrea să se simtă atras de promisiunea rinocerizării. Această atracție pare de fapt naturală în condițiile în care rinocerul descrie acest proces drept o trezire în conștiință, o recuperare a identității naționale și personale, ca pe un gest de normalitate și ca pe o manifestare a demnității, caracterului și onestității. Transformarea este încheiată cu succes atunci cînd membrii turmei de rinoceri vibrează întru ființă la auzul unor formule aparent diferite, dar identice în esență, precum „dragi tovarăși și prieteni”, „dragi camarazi și iubiți prieteni ai Legiunii”, „dragi suveraniști”, „iubiți credincioși”, „dragi eurocetățeni” etc.
Atît cei care știu ce vor, cît și cei care nu știu ce vor sunt victimele dislocării realizată în perioada post-comunistă prin intervenția directă și premeditată a elitei intelectuale de dreapta cu sprijinul ierarhiei ortodoxe și al clerului ortodox educat. O parte din aceste victime, și anume rinocerii de stînga și de dreapta, progresiști și tradiționaliști deopotrivă, a reușit să devină încă și mai abjectă decît operatorii programului de dislocare antropologică, exploatînd alienarea celor care încă nu știu ce vor doar pentru a se simți mai bine, adică mai puțin singuri, mai puțin dislocați și mai puțin ticăloși. Se poate spune orice despre ei, dar nu și că nu știu ce vor.
