Chiar dacă importul de populație asiatică este impus „statului român” (ghilimele sunt obligatorii pentru orice stat-fantomă) de liderii UE, realitatea este că odată cu prezența masivă a pakistanezilor și nepalezilor în România se realizează visul de aur al unității transcendentale a tuturor religiilor răspîndit cu decenii în urmă în România de pilduitorul semănător Pleșu (https://doxologia.ro/pilduitorul-andrei-plesu-restaurarea-parabolei) cu ajutorul discipolilor oportuniști din cadrul BOR, care și-au realizat cariera și aranjat viețile proprii cu prețul distrugerii credinței ortodoxe tradiționale, pe care au înlocuit-o cu o învățătura ezoterică inspirată de maeștrii spirituali din marea familie de inițiați reprezentată de personalități precum René Guénon sau André Scrima. Înaintea aducerii migranților trebuia construită în prealabil o ortodoxie deschisă, compatibilă cu Islamul și cu hinduismul, astfel încît eventualele diferențe spirituale să genereze sinteze fertile, tot mai transcendentale, adică tot mai trans-personale. Dacă voi ajunge în iad, după cum am toate motivele să mă tem, voi avea asigurată cel puțin o mîngîiere veșnică urmărindu-i pe toți ticăloșii din BOR care, din prostie, din lașitate sau lăcomie, au falsificat sau au permis falsificarea reperelor și indicatoarelor Căii.
Dar nu numai adepții ortodocși ai pluralismului religios, ci și indivizii seculari, neinteresați de aspectul religios, au de ce să fie satisfăcuți de noua realitate socială și culturală a României. După deceniile de sărăcie culturală din comunism, lumea bună se poate simți în sfîrșit din nou în București ca acasă, mai precis ca în Micul Paris, limba franceză rostogolindu-se în torente pe străzile Capitalei la fel ca în cea a surorii mai mari de gintă latină, fiind vorbită la noi mai mult de cetățenii africani din fostele colonii franceze, care fac din Paris și din marile orașe occidentale locuri tot atît de diverse, de vii și de atrăgătoare precum Ferentari și alte cartiere la fel de pitorești.
Limba româna de astăzi, ca și noua ortodoxie, sunt folosite doar pentru mărirea sinelui, în acord cu tratamentele de mărire a buzelor, sînilor, feselor și mușchilor care-i definesc pe oamenii noi. Noua limbă și noua ortodoxie sunt ele însele pline de acid hialuronic și de steroizi, fapt care explică printre altele agresivitatea utilizatorilor lor. Cine folosește astăzi limba română veche sau păstrează vechea ortodoxie, care încă mai erau vorbite și practicate în urmă cu doar două decenii, este izolat ca un om periculos și suspectat de comunism sau chiar de putinism. Precum Eliade la Chicago, românii vechi din noua românie (o realitate care nu merită să fie scrisă cu majusculă) au ajuns să gîndească și să simtă românește doar în vis. Într-un vis vechi, cu totul diferit de visul de aur în care sunt siliți să trăiască astăzi.
