Omul vechi considera că orice lucru bun care i se întîmplă este un dar nemeritat, iar orice lucru rău o șansă de îndreptare. Omul nou consideră că orice lucru bun care i se întîmplă este o recunoaștere și o răsplătire firească a meritelor și calităților sale, iar orice lucru rău este fie o eroare absurdă care demonstrează că existența nu are nici un sens, fie o nedreptate cumplită care demonstrează că Dumnezeu este o ființă crudă, satisfăcută numai de suferința oamenilor buni și nevinovați precum toți oamenii noi.
