După ce patriarhul Chiril al Rusiei a binecuvîntat invadarea Ucrainei, apartenența la Biserica Ortodoxă Rusă a devenit o problemă de conștiință pentru fiecare credincios ortodox de la mirean la episcop, comparabilă cu problema pusă credincioșilor ortodocși din România în urma invadării ortodoxiei și înlocuirii ei cu o ortodoxie surogat sub conducerea și cu binecuvîntarea patriarhului Daniel. Cele trei mutații principale care au desfigurat în ultimele două decenii ortodoxia românească – și anume spiritualitatea New Age (vizibilă mai ales prin ortodoxia terapeutică), etno-teocrația (prin neolegionarismul deghizat în cultul neamului și al „sfinților închisorilor”) și umanismul (identificabil în îmbrățișarea euro-atlantismului, cf. https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/06/umanismul-mistic.html) – sunt însă dificil de recunoscut de majoritatea credincioșilor, pe de o parte deoarece sunt împiedicați de lideri ortodocși lipsiți de scrupule să dobîndească o conștiință creștină, pe de alta pentru că aceste deformări și altoiri nefirești nu sunt realizate în mod oficial prin declarații dogmatice, ci printr-o strategie pastorală complexă și printr-un tip de viziune „spirituală” adoptate și practicate în învățămîntul teologic, în cadrul parohial și în plan social prin evenimente publice (conferințe, lansări de carte, pelerinaje, marșuri pentru viață), care slăbesc și modifică structura dogmatică a credinței creștine (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/12/cu-hristos-in-nirvana.html).
Acum, nu cred că argumentația circulară de tipul „rușii nu au dreptate pentru că sunt ruși” (concluzie care exprimă convingerea fundamentală potrivit căreia „rușii sunt criminali pentru că sunt ruși”) le oferă credibilitate celor care susțin în același timp că ortodocșii ucraineni au dreptul moral și creștin de a lupta pentru identitatea ucraineană a ortodoxiei din Ucraina și împotriva celei ruse, dar că este greșit ca ortodocșii ruși să lupte pentru identitatea rusă a ortodoxiei ruse ori să și-o păstreze în Ucraina (în condițiile în care figuri remarcabile ale ortodoxiei secolului 20, precum Anthony Bloom, Seraphim Rose, Gabriel Bunge, Andrew Louth, Placide Deseille au devenit ortodocși în cadrul Bisericii Ruse). Dar cînd ai de partea ta puterea politică și consensul social al lumii bune, nu ai nevoie de credibilitate și îți permiți chiar să te compromiți public oricît de grav, pentru că ești deja acoperit de un scop superior. Mai mult: cu cît pretenția ta de a reprezenta Rațiunea, Adevărul și Dreptatea este mai frauduloasă, cu atît te bucuri mai mult de o confirmare a credibilității tale prin simplul fapt că acestea ți se supun. Lucrul rămîne valabil chiar și atunci cînd cineva nu-ți împărtășește concluziile și evaluările, alegînd astfel să fie împotriva Rațiunii, Adevărului și Dreptății, valorile supreme pe care pretind că se întemeiază grupările de puritate și purificare morală, intelectuală, socială, etnică sau biologică de tip RAD, deși în realitate este vorba despre concepția lor irațională, subiectivă și nedreaptă despre aceste valori, după cum o demonstrează atît minciunile prin omisiune și dubla măsură practicate constant de membrii RAD, cît și convingerea lor cu privire la necesitatea stabilirii și impunerii valorilor prin forța brută, ascunsă o vreme în apelul la consensul social corect. Urmează că indivizii care nu se supun acestui consens trebuie, de dragul Rațiunii, Dreptății și Adevărului, să fie eliminați într-un fel sau altul întrucît prin simpla lor prezență valorile fundamentale sunt amenințate. Prin urmare, ei trebuie neutralizați, invalidați, „rași” din timp prin acțiuni de descurajare sau disciplinare și prin atacuri preventive exemplare imediat ce au fost identificați ca amenințări reale sau posibile la adresa RAD.
În ce mă privește, disputa legată de autoritatea BOR în Republica Moldova face parte din problema descrisă la începutul acestui text, în sensul în care alegerea ortodocșilor din Republica Moldova este complicată de abuzurile la care cele două patriarhii, rusă și română, au supus învățătura creștină de-a lungul timpului și în special în ultimele două decenii. În acest sens, autoritatea noii BOR oriunde în lume, începînd cu România, reprezintă în sine o problemă gravă și urgentă pentru orice credincios creștin, începînd desigur cu ortodocșii români. Întrucît aceste abuzuri afectează structura dogmatică a credinței dogmatică, ele sunt mult mai grave decît cele de natură canonică reclamate, dacă am înțeles corect, de ieromonahul Savatie Baștovoi, prin unele intervenții care au permis identificarea lui ca pro-rus doar pentru că critica pretențiile jurisdicționale ale Patriarhiei Române asupra ortodoxiei din Republica Moldova.
Conferința pe care Baștovoi urma să o susțină la invitația ASCOR Cluj a fost anulată din acest motiv, iar el a fost ras public (https://www.g4media.ro/asociatia-studentilor-crestin-ortodocsi-a-anulat-o-conferinta-cu-controversatul-calugar-pro-rus-si-anti-occidental-savatie-bastovoi-dupa-reactiile-dure-ale-publicului.html). În ciuda atitudinii anticomuniste care făcuse pînă recent din Baștovoi un tovarăș de nădejde al reprezentanților Rațiunii, Adevărului, Dreptății, adică un om frecventabil, pe care te puteai baza pentru a-i rade pe adversarii valorilor corecte, gruparea RAD de extracție euroatlantică (și care nu trebuie confundată cu RAD-ul opus, de inspirație mistic-naționalistă, care se deosebește de celălalt și prin faptul că „R”-ul vine în acest caz de la România, nu de la Rațiune, care este satanică, întrucît reprezintă spiritul occidental, dușmanul arhetipal al duhului românesc care reprezintă firea omului) i-a retras încrederea și, implicit, credibilitatea, întrucît Baștovoi a pus în discuție identitatea dintre valorile absolute și Occident, considerat izvorul absolut al RAD-ului euro-atlantist (așa cum Românica este sursa veșnică a RAD-ului naționalist): „Atacurile la civilizația occidentală în general și la Uniunea Europeană în special au devenit un loc comun în publicistica lui Savatie Baștovoi.” (https://www.g4media.ro/asociatia-studentilor-crestin-ortodocsi-a-anulat-o-conferinta-cu-controversatul-calugar-pro-rus-si-anti-occidental-savatie-bastovoi-dupa-reactiile-dure-ale-publicului.html).
Anularea conferinței ieromonahului Savatie Baștovoi demonstrează nu doar puterea de radere exercitată în prezent în societatea românească de segmentul euro-atlantist (care, după cum subliniază Alexandru Racu, dacă ar fi avut un caracter intelectual veritabil, ar fi trebuit să se remarce prin iradiere și emulație creatoare, nu prin pompă, oportunism și fanatism https://alexandruracu.wordpress.com/2026/03/25/consiliul-gardienilor-ortodoxiei-euroatlantice/), ci și capacitatea ASCOR-ului de a se adapta, respecta și răspunde conform așteptărilor spiritului timpului, recunoscut de aripa misionar-militantă a noii BOR în „situația curentă”. E de presupus totuși că raderea lui Baștovoi a fost deplînsă și compensată în mesajele private trimise de ascoriști și de restul cetei de „mărturisitori” prin asigurări legate de o apreciere și mai absolută decît în trecut, acum de cînd calitatea lui de mărturisitor strălucește mai puternic în urma prigoanei la care este supus de RAD-ul cel rău, și de speranța că, în curînd, Dumnezeu îi va rade pe dușmanii neștiuți în timp ce de cei știuți ne vom ocupa noi, susținătorii RAD-ului cel bun, dîndu-le tuturor o lecție de neuitat despre păcat și iertare în Ortodoxie atunci cînd noua situație curentă, favorabilă nouă, ne-o va permite.
