Un site remarcabil prin perspectiva duhovnicească și plină de har asupra naturii conspirative a realității, caracterizează drept duhovnicesc și plin de har răspunsul purtătorului de cuvînt al Patriarhiei Române în legătură cu persoana duhovnicească și plină de har a Patriarhului D. Ciobotea în urma defăimării la care a fost supus de Oana Lasconi din „ură și invidie” (https://www.activenews.ro/opinii/Replica-plina-de-har-Cat-alege-de-fapt-Oana-sa-creada-din-realitatea-unei-tari-aflate-la-mii-de-kilometri-departare-si-cat-poate-sa-deteste-si-sa-defaime-o-persoana-care-a-facut-cu-adevarat-istorie-pentru-tara-din-care-si-ea-face-parte-203368; atenție, primul mesaj duhovnicesc și plin de har este urmat de un al doilea mesaj poate chiar mai duhovnicesc și mai plin de har: citiți integral, pentru a vă încărca de energii duhovnicești naturale cu har, adunate de harnicele albinuțe din Grădina Maicii Domnului, precum pr. Adrian Agachi).
Dl. Alexandru Racu consideră că intervenția purtătorului de cuvînt al Patriarhiei este ridicolă prin lipsa simțului ridicolului și al proporțiilor:
„Eu am o recomandare pentru Patriarhie. Poate încearcă – după era Bănescu, între timp înlocuit cu Agachi – să numească totuși un purtător de cuvânt care mai are și simțul ridicolului. De altfel, absența acestui simț e cel mai bun indicator că lipsește și inteligența.
În mod normal, la atacurile unei ciungomute ca Oana Lasconi răspunzi cel mult cu o glumă de tip iart-o Doamne că e plecată cu sorcova și proastă ca noaptea (de fapt, ca mă-sa). Sau mai bine nu răspunzi deloc. E de un penibil fără margini să răspunzi printr-un omagiu închinat Preafericitului.” (https://alexandruracu.wordpress.com/2026/03/04/simtul-ridicolului/)
De fapt, ce face pr. Agachi este un exercițiu obișnuit de PR, cele două abrevieri (pentru „preot” și pentru „Public Relations”) suprapunîndu-se perfect în cazul oricărui reprezentant al unei conduceri bisericești corupte moral și teologic. Dacă consultăm o strategie generală de PR, (precum cea de la https://www.forbes.com/councils/forbesagencycouncil/2025/08/18/how-to-build-positive-pr-before-you-need-it-20-expert-insights/), vom vedea că cel puțin punctele 4 (Position Your Leaders As Trusted Experts), 6 (Share Genuine Success Stories) și 8 (Demonstrate Your Mission Through Action) sunt bifate în răspunsul actualului purtător de cuvînt al Patriarhiei (căruia îi sunt recunoscător pentru articolele atît de amuzante prin contrastul cu realitatea pe care le publică în cotidianul de umor al Patriarhiei Române, Ziarul Lumina). Pe scurt, pr. Agachi se folosește de un personaj antipatic sau cel puțin ciudat precum Oana Lasconi, pentru a stoarce în pripă puțină popularitate pentru un patriarh pe care credincioșii ar prefera mai degrabă să-l uite decît să și-l amintească pentru atitudinile sale din perioada pandemiei și din ziua sfințirii Catedralei Neamului, cînd i-a ținut pe credincioși afară, rezervînd interiorul pentru slugile stăpînitorului acestui veac, lăsîndu-i astfel pe aceștia să creadă că odată cu lumea aceasta posedă deja și împărăția lui Dumnezeu.
Pe lîngă exercițiul evident de PR, intervenția pr Agachi are cel puțin efectul secundar de a consolida gîndirea de grup prin victimizarea Patriarhului, transformat în victima răutății generale: „când toată lumea, arătând atât de puțină recunoștință, șterge toate meritele sale cu buretele doar din dorința de a șoca și a atrage atenția”, reacție generată de regulă față de cei care „[sporesc] sufletește și [merg] pe calea cea strâmtă a vieții duhovnicești” precum, foarte probabil, PF Daniel. În final, credincioșii ar trebui să simtă chemarea la pocăință, demonstrată prin solidarizarea cu Patriarhul lovit asemenea lui Hristos. Comparația nu este explicită, dar un adevărat credincios nu o poate rata, pentru că acesta trebuie să „știe ce înseamnă viața creștină și împlinește poruncile lui Dumnezeu, nu se răzbună, nu insultă la rândul său, nu îl privește pe cel care îl insultă ca pe un dușman. Cu toate acestea, dacă vedem că altcineva este insultat gratuit, nedreptățit sau tratat cu dispreț, avem datoria morală de a interveni, altfel este clar că dovedim o indiferență crasă față de suferința aproapelui nostru.” Replica pr. Agachi merită studiată ca un text-școală prin abilitatea de a combina exercițiul de PR cu mecanismul defensiv care eliberează „victima” de orice responsabilitate ori vină, ridicînd practic în jurul ei un zid protector de inocență care o protejează de orice alt atac viitor, în timp ce-i cheamă pe credincioși să intre în această zonă de siguranță prin solidarizarea cu patriarhul. Procedînd astfel, se vor înduhovnici și vor primi mai mult har, adică mai multă putere.
Dl Alexandru Racu observă că lipsa simțului ridicolului demonstrează și o lipsă de inteligență. Însă acest exercițiu de PR, menit să refacă imaginea liderului suprem al BOR prin exploatarea contrastului dintre PF Daniel Ciobotea, pe de o parte și Oana Lasconi și ayatollahul Khamenei, pe de alta, arată că pr. Agachi a ratat testul de inteligență într-un mod chiar mai grav, recunoscînd indirect că este nevoie de personaje atît de penibile, în cazul Oanei Lasconi și atît de criminale, în cel al ayatollahului Khamenei, pentru a putea proiecta în sfîrșit o luminiță pozitivă asupra patriarhului D. Ciobotea. În ciuda intențiilor sale de a ascunde realitatea duhovnicească din noua BOR, pr. Agachi ne arată tocmai cît de lipsită de har și de viață duhovnicească devine o biserică cînd este întemeiată pe iubirea de putere.
