Atacarea Iranului de SUA și Israel reprezintă „semnalul care vine din partea a două țări normale, pur și simplu, doi lideri care fac treabă în sfârșit și nu se ocupă de producția de hârtii, așa cum, din păcate, se ocupă întreaga Uniune Europeană. Dă un semnal tuturor celor care întârzie să-și vadă de treabă și să se apuce de trăit o viață în care există o șansă pentru bine.
Ce e rău, până la urmă, în asocierea Americii cu Israelul? Nu e niciun secret, e veche, dar are un obiectiv clar, îl știm cu toții, extinderea democrației și a libertății în spații care nu au avut niciodată ceva de așa ceva (sic!) sau nu le-am (sic!) mai văzut de mult.” (https://hotnews.ro/interviu-un-intelectual-roman-de-dreapta-il-elogiaza-pe-trump-cata-vreme-iranul-isi-casapea-propriii-cetateni-nu-era-bine-acum-cand-cineva-loveste-balaurul-in-cap-in-mod-decisiv-iar-nu-2182748).
Cînd intenția este bună și cînd scopul este binele, mijloacele nu contează iar cei loviți de șansa binelui pot muri sau trăi fericiți, în cazul în care au supraviețuit, fiind recunoscători că nu i-a lovit, Doamne ferește, șansa răului.
