Chestia care te poate ucide te poate ucide și te va ucide oricum. Tocmai
chestia care te poate ucide te ține în viață.
Dar ceea ce te poate salva nu te poate salva oricum.
Pentru ce luptăm?
Luptăm pentru ceva. Pentru a lua ceva, pentru a păstra ceva, pentru a lăsa
ceva. Luptăm pentru a rămîne în viață. În viața noastră, sau în viața altora.
Împotriva cui luptăm?
Luptăm împotriva a ceva. Luptăm împotriva durerii proprii, mai ales atunci
cînd e vorba despre durerea celor pe care-i iubim.
Luptăm împotriva morții, de partea morții.
Dar amînarea morții nu este o luptă.
Moartea nu poate fi îmblînzită, nu poate fi amînată. Moartea întîrzie doar
pentru a-și ascuți coasa.
Cînd luptăm pentru nimic, cînd luptăm pentru nimeni, cînd luptăm pentru noi – nu luptăm deloc.
Nu luptăm atunci cînd luptăm ca niște învinși. Nu luptăm deloc atunci cînd
luptăm pentru un happy end. Doar un loser își poate dori un sfîrșit fericit.
Luptăm doar atunci cînd luptăm pentru ceea ce nu se poate pierde.
Luptăm doar atunci cînd luptăm ca niște învingători.
Pentru frumusețea care ne-a așteptat.
Pentru binele care ne-a urmat.
Pentru adevărul care ne-a găsit.
Pentru acest început nesfîrșit.
