Împotriva tuturor așteptărilor, voi vota „da” la
referendum pentru că așa mi-au zis mama și tata. Mi-au spus-o prin felul în care au trăit, prin felul în care am trăit împreună cu ei.
Voi vota „da” la referendum pentru că am un tată
și o mamă, chiar dacă amîndoi au trecut de ceva vreme la Domnul.
Voi vota „da” la referendum pentru că, deși sînt
familiar cu argumentele unor autorități, cu argumentele (și motivațiile) lui popa cutare sau ale omului de cultură cutare sau
ale personalității cutare, am fost cucerit de observația lui nea Ion, vecinul din
satul meu: „Eu nu cred că există extratereștri. Știi de ce? Pentru că sînt prea
urîți! Eu nu cred că Dumnezeu ar putea să facă ceva atît de urît.”
Voi vota „da” la referendumul pentru familie pentru că am înțeles
că Dumnezeu nu putea face ceva atît de urît. Doar noi am fi putut face ceva
atît de urît.
Voi vota „da” la referendum pentru că sper și cred
că vom putea redeveni cu toții frumoși, așa cum ne-au făcut părinții noștri. Așa cum ne-au făcut mama și tata, nu mama și mama, nu tata și tata.
Frumoși așa cum ne-a făcut Dumnezeu.
