Creșterea nu a fost niciodată ușoară, dar ea este cu atît mai dificilă într-o lume care o confundă cu evoluția. Tot mai puțini oameni sunt dispuși ori capabili să observe că evoluția, în măsura în care există, este comună speciei, în timp ce creșterea este proprie persoanei. Că evoluția este materială, iar creșterea spirituală. Că evoluția este necesară, în timp ce creșterea presupune o participare liberă.
În principiu, evoluția este inevitabilă și poate avea orice direcție, dar astăzi vedem că evoluția este orientată într-o singură direcție: în direcția opusă creșterii. Ceea ce face din evoluție o revoluție.
Pentru evoluționismul darwinist, evoluția înseamnă o descendență naturală, o transmisiune a vieții care presupune selecția naturală. Sau cel puțin așa sună în teorie. În practică, teoria evoluției speciilor are nevoie de tehnologia de vîrf pentru a-și demonstra validitatea, producînd astăzi prima specie evoluată din istorie.
