Toată lumea vrea să vadă același lucru. Toți vrem să vedem oameni normali, dar cîți dintre noi știm ce înseamnă și cum arată un om normal?
Normalitatea nu este undeva la mijloc, nu este o medie, nu este rezultatul unor concesii, nu se realizează prin toleranță. Normalitatea este totală: nu poți fi normal doar într-o privință, doar în ce privește libertatea sau doar egalitatea, numai în legătură cu viața personală sau doar în privința vieții sociale, doar în plan sufletesc sau doar în plan trupesc. Normalitatea nu este realizată de reguli sau de tradiție; ca mod de a fi în acord cu ordinea creației și de a trăi în adevăr, normalitatea naște tradiție, adică mărturie și memorie a acestei ordini.
După Sf. Antonie, omul rațional poate fi cunoscut după privire, mers, glas, rîs, ocupații și întîlnirile cu oamenii (Filocalia, vol. 1, „Învățături despre viața morală a oamenilor și despre buna purtare în 170 de capete,” 20). Cele șase criterii cuprind întreaga așezarea a omului, în el însuși și în lume.
Omul de astăzi este incapabil să recunoască normalitatea, este ieșit din sine și ieșit din lume.
Noi vrem să vedem oameni normali; eu m-aș bucura dacă aș vedea măcar o dată pe zi cîțiva oameni capabili să meargă.
