Identitatea locului este determinată de ctitor și de locuitorii ulteriori. Un locuitor nedemn nu poate participa la noblețea unui loc, nu poate fi înnobilat de loc, după cum nu poate corupe noblețea locului decît în măsura în care își propune să-l refacă, așa cum se întîmplă cu toate locurile vii ocupate de neom. Un loc ruinat prin nepăsare și uitare este mai el însuși decît un loc renovat, „modernizat” după un proiect care nu are nimic de-a face cu experiența locuirii. Chiar și atunci cînd locul ajunge în ruină, el își păstrează noblețea originară.
Locuitorul legitim este luminat de loc și își luminează locul. În prezența locuitorului său, locul se trezește, respiră, vibrează. Are ceva din căldura și lumina locuitorului său. În același timp, își identifică locuitorul, care va arăta întotdeauna altfel în ambianța casei sale: nu neapărat mai bine, ci mai el însuși.
