Căldura ne-a părăsit,
înlocuită de răceala care a intrat
în timp ce ne uitam unul la altul și fiecare la sine
prin oglinda
care ne spune nu doar că suntem cei mai frumoși și mai buni și mai sfinți din țară,
ci și ce este o țară, ce este omul și ce este realitatea.
Neputincioasă, dar fără a renunța vreodată, lumina încearcă
să ajungă dincolo de măștile impersonalului, de teama de teamă, de ireal,
pentru a ne lumina și încălzi,
dar nu poate trece de oglinda pe care o folosim
pentru a trimite lumina înapoi în începutul de care fugim.
The mirror
The warmth left us,
replaced by the coldness that came in
while we looked at each other and each at himself
through the mirror
telling us not only that we are the most beautiful and the best and holiest in the country,
but also what a country is, what a human being is, and what is reality.
Powerless, but never giving in, the light is trying
to reach beyond the masks of the impersonal, the fear of fear, the unreal,
to light us up,
but it cannot pass the mirror we use
to send the light back to the beginning we are running from.
