Într-o postare anterioară semnalam eroarea academicianului Ilie Bădescu de a-l caracteriza pe criticul Terry Eagleton prin formula „regretatul bioetician creștin” (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/01/bioeticianul-crestin-terry-eagleton-si.html). Între timp, eroarea a fost corectată tacit, astfel încît acum, în analiza refăcută a autorului, Eagleton apare doar ca „regretat critic și filosof creștin” (https://www.activenews.ro/opinii/Acad.-Ilie-Badescu-Era-necredintei.-Amintirea-ca-dusmanie-179201). Din păcate, corectura s-a aplicat doar în pasajul introductiv, „bioeticianul Eagleton” dominînd triumfător finalul analizei lui Bădescu:
„Omul acesta nou, fără de Dumnezeu, este un om plat ca și societatea lui, căci, suprafața n-are profunzime, cum credea Nietzsche. Vidul lumii rămâne vid căci nu-l poate umple „profunzimea suprafeței”, ne spune același filosof și bioetician creștin, T Eagleton.”
Indiferent cui aparține corectura, redacției activenews.ro sau eminenței academice (pentru cei interesați pot oferi capturile de ecran ale postării inițiale), ideal ar fi fost totuși să ducă lucrurile pînă la capăt și să-i redea lui Eagleton locul printre cei vii.
Dar chiar dacă toate corectările impuse de o minimă rigoare intelectuală ar fi făcute, rămîne problema unei analize uneori absurdă, în rest doar rudimentară, alcătuită din parafrazări forțate și inutile formulate într-un stil oracular, esoteric care-i face pe creștinii ortodocși cu o anumită sensibilitate față de dimensiunea spirituală imposibil de deosebit de francmasoni, gnostici și de restul marilor inițiați. Acest stil, care corespunde unei anumite viziuni spirituale, îi deosebește însă în mod drastic de creștinismul tradițional, așa cum este deosebită de spiritualitatea ortodoxă noua spiritualitate propusă de Dumitru Constantin-Dulcan. Uitasem de personaj, însă unul dintre comentatorii entuziasmați de textul lui Bădescu se simte obligat să-l menționeze, ca model de traducător „in limbajul epocii mesajul hristic tranformator, mesajul Evangeliilor, al Sfintilor Parinti din vechime, fundamentat/andorsat acum de o serie impresionanta de date factuale din diverse domenii de cercetare” (LYKON 26.01.2023 13:15).
Noua spiritualitate nu este de fapt chiar atît de nouă. Prin interesul de a uni (pentru a salva în același timp) spiritualitatea și știința, noua spiritualitate identifică numitorul comun în energie, spirit sau inteligență, în funcție de accentele puse de fiecare susținător al acestei viziuni despre lume care este în mod fundamental pan-deistă sau pan-sofistă. Interpretările din această școală de gîndire (cu antecedente în evoluționismul spiritual al lui Teilhard de Chardin și reprezentată la noi în mod onorabil de Basarab Nicolescu, iar la un nivel precar de Bădescu și Dulcan), deși aparent bine intenționate prin încercarea de recuperare a materiei, sunt străine și opuse creștinismului întrucît ignoră persoana, fiind cumva obligate să o evite. Persoana este o categorie prea individualizată, prea concretă pentru a satisface condițiile universalității cosmice ale eului astral, ale energiei divine sau ale inteligenței creatoare, care au înlocuit-o în aceste sisteme para-creștine de gîndire. Din păcate, această tendință de depersonalizare a teologiei ortodoxe este încurajată chiar în facultățile de teologie ortodoxă din România, după cum am observat nu demult, (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/11/ortodoxia-trans.html; vezi și https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/11/ortodoxia-antipersonala.html sau la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/11/ortodoxia-impersonala.html ; din perspectiva răspîndirii culturii impersonalului, este util să ne amintim aici și modul favorabil în care digitalizarea educației și a comunicării în general a fost receptată de liderii din BOR). În același timp, această recuperare a materiei o falsifică întrucît nu o raportează la persoană, ci la energia impersonală care-i este constitutivă. Faptul că acest pan-deism (sau panenteism) depășește în același timp atît panteismul (acceptînd o transcendență a divinului în raport cu materia), cît și deismul (insistînd asupra prezenței divinului în creație), îi poate oferi acestui sistem o aparență creștină sau cel puțin un grad de compatibilitate sporit cu învățătura creștină, dar în realitate ele rămîn forme mai subtile de umanism (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/01/umanism-si-mesianism.html), pregătind o mentalitate transumanistă în interiorul ortodoxiei.
Am selectat în continuare cîteva fragmente reprezentative pentru noua spiritualitate propusă de Dulcan și încurajată în BOR („Toată lumea îmi cerea autografe, de la profesorii de teologie până la toate vârfurile culturii românești” https://www.agerpres.ro/cultura/2022/08/12/video-editia-aniversara-a-volumului-inteligenta-materiei-40-de-ani-de-la-prima-publicare-la-smartfest-borsec--963651 ; în cadrul simpozionului „Teologie, rugăciune, isihie” organizat la Cluj de Școala Doctorală de Teologie „Isidor Todoran” în 30-31 mai 2022, Arhim. Prof. Univ. Dr. Teofil Tia a participat printr-o contribuție întitulată „Rugăciunea la Dumitru Constantin Dulcan” http://scdoct.orth.ro/event/simpozionul-teologie-rugaciune-isihie/). Mi se pare semnificativă în viziunea lui Dulcan în special descrierea spiritualității ca experiență transpersonală (aspect întîlnit și în cadrul conferinței de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/11/ortodoxia-trans.html ):
„[…] există, în fine, o cunoaștere care ține de stări superioare ale conștiinței – experimentate după cum am văzut din cele mai vechi timpuri și care au purtat denumiri diverse: extaz, extaz mistic, iluminare, revelație, experiență transpersonală, etc.
[…] Aceste
experiențe le-au avut persoane din epoci diferite și de tradiții religioase și
culturale diferite: oameni de știință – fizicieni, medici, filozofi –,
practicanți ai tuturor cultelor – creștin, mozaic, islamic, brahmanic –, oameni
de
alte profesii. Așadar, așa zisele „experiențe mistice” nu constituie doar
apanajul unor creatori de doctrine și culte ca Buddha, Moise, Isus, Mahomed
etc. Este deci o stare transculturală și transpersonală – transcede și cultura
și oamenii.
Am mai sesizat deja că este absolut frapantă asemănarea dintre viziunea holistică a realității în profunzimea sa descrisă de fizica cuantică și de către toți aceia care au avut experiențe transpersonale. Și aceasta pentru că în ambele ipostaze se transgresează realitatea explicată prin concepte raționale, logice. Transcend, după cum spuneam, percepția, proiectînd cunoașterea într-o altă dimensiune a realității. De aici a venit și apropierea multor cercetători îndeosebi din fizica modernă de viziunea religiei și a misticii orientale.
[…] Iată în sinteză conținutul experiențelor transpersonale vizavi de conceptele religiei: sentimentul de unitate a ființei cu Universul; impresia de a se afla în fața unei prezențe divine de o excepțională afabilitate cu care se stabilește un dialog fără să existe o comunicare verbală; trăirea unei imense iubiri care unifică întreaga existență; întâlnirea cu entități cunoscute sau necunoscute.”
(Inteligența materiei, cap. VI: „Universul cunoașterii sau drumul spre noi înșine”)
„Când vom reuși să transcendem la nivelul înalt al conștiinței cosmice, va dispărea și zidul despărțitor între "aici" și "dincolo". Acela va fi momentul desăvârșirii fiiței umane și ultimul act al evolției noastre, anunțat de către toți promotorii Noii Spiritalități.”
„Suntem aici, în acest colț de Univers, expresia ultimă a evoluției. Mâna unui arhitect inteligent și nevăzut ne-a desprins din lut și ne-a construit după un plan din care transpare unicitatea sursei, treaptă cu treaptă, până la nivelul creierului capabil să se gândească pe sine.” (https://www.librariasophia.ro/religie-stiinta-filosofie/inteligenta-materiei-editie-aniversara-13852.html)
„Dispunem acum de argumente științifice prin care înțelegem că nu suntem singuri într-un univers indiferent și rece la patimile și suferințele noastre, că nu ne-am născut întâmplător, ci cu un rost bine precizat. Fiecare dintre noi își ocupă locul său în Univers, în virtutea unei gândiri înscrise dincolo de noi. Acest rost ne conferă motivația de a fi și calea de eliberare, de salvare. Avem nevoie de o nouă conștiință, o nouă gândire, o nouă paradigmă, o Nouă Spiritualitate.” (https://www.librariasophia.ro/religie-stiinta-filosofie/cuvinte-alese-2-15364.html)
„Regretatul” Eagleton nu este vinovat în eseul comentat de Ilie Bădescu de nici una dintre aberațiile pe care i le atribuie academicianul român, care demonstrează că nu este capabil nici măcar de un conspect decent. Eagleton este fidel viziunii marxiste de salvare a claselor defavorizate. El remarcă atît eșecul proiectului lui Nietzsche de edificarea a supraomului, cît și eșecul încercării modernității de valorificare a morții lui Dumnezeu. Nietzsche spera ca moartea lui Dumnezeu să constituie începutul unei noi umanități, început întîrziat iar apoi împiedicat de-a binelea prin încercarea omului modern de a-și găsi un alt Dumnezeu mai convenabil în locul celui creștin. Eagleton semnalează așadar ratarea unei ocazii, compromisă atît de liberalism, cît și de stînga în încercarea de a salva valorile creștine în ciuda eliminării Fondatorului lor, valori utile pieței libere pentru unii, solidarității sociale pentru ceilalți. Propunerea lui Eagleton este adresată de aceea creștinilor care ar trebui să renunța la orice așteptări față de stînga și față de dreapta pentru a redescoperi marginalul, săracul, neputinciosul: „Ceea ce [credința religioasă] adaugă moralității comune nu este un sprijin supranatural, ci vestea extrem de incomodă că formele noastre de viață trebuie să sufere o desființare [dissolution] radicală pentru a renaște ca comunități drepte și pline de compasiune. Semnul acelei desființări constă în solidaritatea cu cei săraci și fără putere [care reprezintă, potrivit lui Eagleton, esența misiunii lui Hristos manifestată în momentul Răstignirii, precizarea mea, G.F.]. Aici s-ar putea naște o nouă configurație de credință, cultură și politică.” (https://www.commonwealmagazine.org/unbelieving-age)
Pretinzînd că redescoperă valorile creștine autentice, Eagleton le redefinește în sens marxist, așa cum reprezentanții noii spiritualități redefinesc creștinismul ortodox cu sprijinul direct al ierarhilor ortodocși și al profesorilor de teologie ortodoxă din România. Puținii creștini ortodocși care au mai rămas în BOR nu pot decît să regrete dispariția Dumnezeului tripersonal din noua ortodoxie românească.
